Spitalul Coltea

Primul spital din Tara Romaneasca, avand o istorie de peste 300 de ani, Spitalul Coltea ocupa un loc de frunte in medicina romaneasca datorita activitatii de asistenta medicala, de invatamant medical si de cercetare stiintifica.

Spatarul Mihail Cantacuzino are meritul de a fi militat pentru ridicarea asezamantului din centrul Bucurestiului. Pe terenul pe care clucerul Coltea Doicescu il daruise mitropoliei bucurestene, Mihail Cantacuzino a comandat construirea unui asezamant de ingrijire a bolnavilor, care la acea vreme avea 24 de paturi: 12 pentru barbati si 12 pentru femei, separati in doua cladiri. In fiecare dintre cele doua corpuri de spital erau cate patru slujitori si ingrijitori de bolnavi. In pavilionul de barbati, ingrijitorii erau neaparat barbati si obligatoriu femei pentru zona dedicata femeilor. Doctorul trebuia sa ingrijeasca de pacienti, indiferent de starea lor sociala. Spitalul se obliga, de asemenea, sa asigure inmormantarea celor care mureau in spital.

Printre primele performante chirurgicale realizate la Coltea este o amputare practicata unui anume Costin din Metsovo. Institutia de la Coltea a avut preocupari majore in domeniul dermato-chirurgical, insa, o data cu infiintarea sectiilor, bolnavii au fost separati in functie de afectiuni.

In 1739, intregul complex de la Coltea a fost distrus de flacari. Manastirea care se afla pe acel loc, "spitalurile", spiteria (farmacia) si pivnitele au ars in intregime, fara a ramane nici o dovada despre dotarea lor initiala. Ele au fost recladite in 1837-1842 si in 1888. Treptat, institutia s-a extins, numarul de paturi a crescut, s-au infiintat sectii si clinici care au incercat sa tina pasul cu dezvoltarea medicinei pe plan european. Daca in 1704 spitalul avea 24 de paturi, in 1848 ajunge la aproape 100, la 210 in 1888 si la 502 intre 1957 si 1980. Din 2003, Spitalul Coltea functioneaza cu 400 de paturi.

Cei mai multi dintre medicii care au trecut pe la Coltea erau straini, pana in 1833, cand se instaleaza aici primul doctor nascut la Bucuresti: Ioan Serafim. La Coltea a practicat si Nicolae Kretzulescu, una dintre personalitatile medicale cele mai complexe ale secolului al XIX-lea.

MARTURIE. De o faima deosebita s-a bucurat, printre cladirile de la Coltea, un turn care era cea mai inalta constructie din Bucurestiul epocii. Un calugar grec, umblat prin multe tari, era de parere ca printre cele mai impunatoare monumente europene erau San Marco din Venetia, Lavra Peciorskaia din Kiev, marea clopotnita din Petersburg si turnul Coltei din Bucuresti. Cutremurul de la 1803 l-a afectat considerabil, iar in 1888 a fost daramat.

REPERE

BOLI LA MODA. Cei mai multi dintre bolnavii din Tara Romaneasca de la 1700 sufereau de boli venerice, boli febrile si congestive: sifilis, malarie, fracturi, abcese, fistule, tuberculoza, tumori, febra tifoida, afectiuni urinare si oculare. O statistica din 1839 arata ca printre cei 600 de bolnavi spitalizati la Coltea se gaseau: "308 sifilitici, 163 cu friguri de tot felul, 96 infierbantati si lingori de tot felul, 107 junghiuri sau inflamatii, precum si 70 de cazuri de afectiuni chirurgicale cu rani si storniri si alte 11 cu incuiere la ud si piatra". HIV. Virusul imunodeficientei umane face parte din familia retrovirusurilor si are capacitatea de a-si modifica neincetat unele elemente ale structurii sale, intr-o asemenea masura, incat poate scapa mecanismelor de distrugere cu care incearca sa i se opuna organismul. CHIRURGIE. Primul instrument chirurgical gasit pe teritoriul Romaniei este un ferastrau cu care se practica trepanatia craniana, lung de 11 cm si lat de 0,5 cm, avand la capat un maner curbat, cu o lama semilunara, ascutita si zimtuita. Descoperirea a fost facuta la Galati, in 1953, intr-un mormant celtic ce data din secoul al II-lea i.e.n. HOMEOPATIA. In 1810, medicul german Samuel Hahnermann pune bazele homeopatiei, ramura din terapeutica medicala ce actioneaza dupa principiul ca o boala poate fi vindecata de o substanta care, administrata timp mai indelungat in cantitate adecvata, este capabila sa induca simptome asemanatoare cu cele pe care dorim sa le vindecam. Marile personalitati ale antichitatii au formulat si ele principiul de baza al homeopatiei: ceva asemanator poate vindeca insa ceva asemanator. VACCINUL. Desi istoria il numeste pe Edward Jenner drept cel care a introdus vaccinarea in Anglia, in realitate, in 1721, Lady Mary Wortley Montagu a incercat aceasta metoda in premiera. Ea a preluat ideea din Turcia, unde oamenii se infectau in mod deliberat cu o forma usoara de variola, pentru a evita boala.