Istoria medicinei
Istoria Spitalului Militar Central se contopeste cu istoria medicinei militare romanesti. Primii pasi in dezvoltarea medicinei militare s-au facut in perioada 1830-1859, timp in care s-a format si armata romana. Infiintat in anul 1831, Spitalul ostirii "Mihai Voda" este prima unitate sanitara militara din Tara Romaneasca. Lipsa de personal medical autohton a determinat conducerea armatei sa angajeze in cadrul acestui spital medici straini. Astfel, primul comandant al Spitalului Militar a fost medicul german Iohann Georg Grünau, care si-a adus o contributie insemnata la combaterea epidemiei de ciuma, ce bantuia la noi in acea perioada. Dr. Georg Grünau a ramas in istoria spitalului drept un medic priceput, cu simt organizatoric si bine pregatit profesional. El a intocmit primul regulament de functionare a Spitalului ostasesc "Mihai Voda". Desi la inceputurile existentei sale, Spitalul ostirii avea doar 40 de paturi si se confrunta cu mari greutati in ceea ce priveste dotarea cu instrumente, medicamente, el devine cu timpul cel mai important for medical al armatei romane. Aici au activat cei mai buni medici ai tarii, dintre care unii au avut un rol de seama in organizarea sanitara a tarii.Sub semnul lui Carol Davila
Personalitatea cea mai de seama a serviciului sanitar militar si a invatamantului medical din tara noastra este Carol Davila. Acest medic de origine franceza vine in Tara Romaneasca la inceputul anului 1853, la solicitarea domnitorului Barbu Stirbei, care dorea o persoana priceputa pentru organizarea sistemului medical. Carol Davila este numit in 1853 sef al Spitalului ostirii, functie pe care o va ocupa pana in 1882. In anul 1858 incepe, pe Strada Stirbei Voda, construirea Spitalului Militar din Bucuresti, dupa proiectul arhitectului Hartel. Desi contructia a fost terminata in 1861, Spitalul ostirii "Mihai Voda" se muta in noul spatiu in toamna anului 1859, luand denumirea de Spitalul Militar Central (SMC). La aceasta data, spitalul avea trei sectii: de boli interne, de boli mixte si de boli venerice. In 1864, cand spitalul avea 500 de paturi, se incearca o alta formula de organizare: Divizia I chirurgicala, Divizia a II-a sifilitice, Divizia a III-a medicala si Divizia a IV-a medicala. Fiecare divizie avea un medic-sef, sef de clinica, secundar, farmacist si subchirurgi. Carol Davila nu mai admite sa lucreze in spital decat medici cu diploma. SMC, sediul principal al clinicilor Scolii nationale de medicina, a fost institutia de unde au emanat lucrarile stiintifice de valoare pentru acea epoca.Citește pe Antena3.ro
Modernizari
O noua etapa in existenta SMC este reprezentata de perioada 1889-1918, cand se construieste un nou sediu. La data de 25 septembrie 1889, Spitalul Militar se muta in actuala locatie, unde incepe sa functioneze cu 324 de paturi. Fiecare sectie avea localul sau, conceptie originala, la care contribuise substantial profesorul medic dr. Petrescu Zaharia. SMC a devenit in perioada respectiva institutie fundamentala din armata, centrul investigatiilor diagnostice fine si al activitatii terapeutice complexe, precum si baza obligatorie a cercetarilor stiintifice. In timpul primului razboi mondial, dupa ocuparea Bucurestiului, SMC a fost evacuat la Iasi, unde a ocupat trei cladiri si baraci la Spitalul Socola. A revenit in Capitala in toamna anului 1918 in localul propriu, in mare parte devastat de ocupantii germani. La 2 iunie 1919, SMC avea 700 de paturi, iar serviciile medicale erau in plina modernizare. In perioada interbelica si dupa cel de-al doilea razboi mondial, medicina militara se reorganizeaza pe baze moderne, se infiinteaza Centrul Medical al Aviatiei si se constituie medicina aeronautica. De-a lungul anilor, medicii militari romani si-au facut datoria ori de cate ori a fost nevoie. Reteaua actuala a medicinei militare dispune de 12 spitale militare, 19 dispensare policlinice si alte tipuri de unitati sanitare.
STIATI CA
|
|