Splina armata noastră de apărare

Un grup de cercetători de la Harvard Medical School şi de la Massachusetts General Hospital din Boston au descoperit, recent, că splina, organ suprasolicitat în cazul sportivilor şi abordată chirurgical, de medici, cu teamă, are o funţie esenţială pentru sistemul imunitar.

Considerată încă din Antichitate ca sediul umorilor, splina, acest burete de 300 de grame, plasat sub coaste, se învecinează cu diafragma şi stomacul. Hematologii şi chirurgii ştiu importanţa splinei: loc de depozitare a 30% dintre plachetele noastre sanguine (răspunzătoare de coagulare), rezervor de limfocite.

În revista Science din 30 iulie 2009, echipa de cercetători americani mai atribuie splinei o funcţie esenţială în sistemul de apărare a
corpului. Splina este un depozit în care este stocată o rezervă de milioane de "soldaţi" ai corpului, celule numite monocite. În cazul traumatismelor cu invazie de microbi patogeni, splina se poate contracta şi poate împinge în sânge mulţi asemenea "soldaţi", pentru a se lupta cu duşmanul. Splina se dilată, putând să crească de la 300 de grame la 1,5 kg. Este "cimitirul globulelor roşii" şi, asemenea măduvei osoase, produce celule sanguine.

Ulrich von Adrian, imunolog la Harvard, este surprins de descoperire: "Dacă ar trebui să ghicim care este sursa acestor celule specializate, ne-am gândi că ele provin mai degrabă din măduva osoasă decât din splină".
Asemenea unui apendice intestinal, splina n-a avut o funcţie decisivă în istoria medicinii.

De cele mai multe ori, chirurgii se tem să intervină asupra acestui organ: membrana lui subţire şi fragilă poate să se fisureze în cazul unui traumatism toracic stâng, provocând hemoragii foarte grave.
În istoria atletismului, mai multor alergători li s-a scos splina: lui Ron Clark, campion australian de fond şi semifond din anii '60, dar şi, surprinzător, unor alergători de fond ai delegaţiei germane la Jocurile Olimpice din 1936, au fost operaţi de splină preventiv: se spunea că acest lucru s-a efectuat pentru a evita crampele şi durerile în partea stângă în timpul efortului prelungit.

Descoperirea cercetătorilor americani confirmă opinia potrivit căreia celor carora li s-a scos splina prezintă un risc crescut de moarte prematură. Un studiu apărut în The Lancet, în 1977, a comparat 570 veterani americani din al doilea război mondial, care aveau splina scoasă în urma rănilor suferite, şi un grup identic de veterani răniţi, dar care mai aveau splină. Bărbaţii fără splină erau de două ori mai expuşi riscului de a muri de boli cardiovasculare decât ceilalţi. Concluzia: este foarte important să ne păstram splina, pentru a ne proteja sănătatea.