Rostirea de către un medic a diagnosticului „epilepsie” pică precum un trăsnet asupra pacientului şi asupra familiei acestuia. Epilepsia este o boală nevindecabilă, dar cu un tratament corect şi cu un anume stil de viaţă, poate fi ţinută pe loc.
Epilepsia este o descărcare, ca o furtună, a electricităţii din creier. Crizele sunt impresionante, bolnavul de epilepsie cade din picioare, cu pierderea conştienţei, are spasme, dar îşi revine. Tratamentul vizează ţelul de a face cât mai rare aceste crize de epilepsie. Astfel, bolnavul poate merge la şcoală, poate avea un serviciu. O serie de informaţii despre epilepsie au fost subliniate de profesor doctor Radu Rogozea, membru fondator al Societăţii Române Împotriva Epilepsiei. Pentru ca un pacient să fie diagnosticat ca suferind de epilepsie, e necesar ca acesta să fi avut cel puţin două crize epileptice. Bolnavul de epilepsie trebuie să fie monitorizat permanent şi medicul este cel care aduce modificări reţetei şi dozajului medicamentelor. Suferindul de epilepsie are o serie de interdicţii, de restricţii, pentru a nu-şi solicita prea tare creierul. El trebuie să se odihnească mult, să doarmă un număr mare de ore. Bolnavul de epilepsie nu trebuie să petreacă multe ore în faţa televizorului: după o jumătate de oră, maximum o oră, el trebuie să întrerupă vizionarea programelor TV, să facă pauze de o jumătate de oră. Luminozitatea ecranului nu trebuie să fie mare, culorile să fie estompate din reglaj. Alcoolul este prohibit, suferindul de epilepsie poate din când în când să bea doar câte o bere fără alcool. Nici băuturile excitante nu sunt acceptate: bolnavul nu are voie să bea cafea, să soarbă dintr-o cană cu cacao, trebuie să se abţină şi de la ciocolată.
Imaginile cu repetiţie mare sunt pe lista neagră pentru suferindul de epilepsie, acesta e sfătuit să evite locul de la fereastră în tren, în autobuz, alergarea stâlpilor luminaţi produce excitaţii rele în creier.