Ţigări cu Poloniu 210

Philip Morris (PM), RJ Reynolds, British American Tobacco şi alţi grei ai industriei tutunului au ascuns publicului, în mod intenţionat, timp de peste patru decenii, prezenţa între foile de tutun, în ţigări şi în fumul răspândit de acestea, a unui element radioactiv.

Philip Morris (PM), RJ Reynolds, British American Tobacco şi alţi grei ai industriei tutunului au ascuns publicului, în mod intenţionat, timp de peste patru decenii, prezenţa între foile de tutun, în ţigări şi în fumul răspândit de acestea, a unui element radioactiv. Poloniu 210 (210Po) foarte periculos şi cancerigen. Un radioelement dintre cele mai toxice, cu o activitate specială, calificată ca fiind "colosală" de către radioterapeutul parizian Jean-Marc Cosset. Un radioelement folosit pentru asasinarea ex-agentului KGB Alexander Litvinenko la Londra, în 2006. Informaţiile au apărut recent într-un articol publicat în Le Figaro.

Producătorii ştiau totul

Numărul din septembrie al American Journal of Public Health publică o sinteză a peste 1.500 de documente interne aparţinând firmelor producătoare de ţigări. Această analiză i-a permis lui Monique Muggli, cercetător la Mayo Clinic din Statele Unite, să demonstreze că producătorii ştiau totul despre acest radioelement şi nu au suflat o vorbă. Paul Eichorn, într-un memo din 1978 către vicepreşedintele lui Philip Morris, recomanda tăcere asupra prezenţei lui 210 Po în ţigări. "Am risca să trezim din somn un uriaş", ar fi exclamat Paul Eichorn.  

Poloniu 210 emite radiaţii alpha extrem de instabile şi periculoase, motiv pentru care acesta este printre puţinele elemente care nu au fost niciodată folosite în medicină. El provoacă tumori pulmonare prin inhalare, depunându-se la nivelul bronhiilor, unde generează procesul de cancerizare.

Un fumător de 30 de ţigări zilnic se expune, prin acest radioelement prezent în fum, unui risc similar celui  efectuării a 300 de radiografii pulmonare pe an. 210 Po ar putea fi responsabil de 1% dintre cancerele de plămân ale americanilor. 210 Po provine din îngrăşămintele cu fosfaţi, folosite pentru culturile de tutun, extrase din roci ce conţin radium şi poloniu, reducând nivelul de azot din tutun, oferindu-i aroma specifică tutunului. Începând cu anii ’60, marii producători de ţigări deţineau toate datele privind contaminarea ţigărilor cu 210 Po. Documentele din perioada anilor ’70 arată că Philip Morris dorea să folosească un solvent pentru a spăla frunzele de tutun cu scopul de a reduce radioactivitatea de la 40% la 10% . Dar Ligget Tobacco Group, la 4 august 1975, avertiza că solvenţii "spală" inclusiv toate aromele specifice tutunului.  

Încercări eşuate

La începutul anilor ’80, Philip Morris îl însărcina pe dr Osdene, unul dintre cercetătorii săi, cu misiunea ca un laborator să măsoare dozele de radiaţii emise de poloniu în ţigări. Dar totul a luat sfârşit prin declararea laboratorului, şi nu a ţigărilor, ca fiind periculos. Toate încercările de a demonstra că ţigările sunt extrem de nocive erau rapid demontate, documentele ascunse sau distruse. Avocaţii companiilor de ţigări interzic publicarea rezultatelor unor analize, iar patronii care erau la curent cu acest "detaliu" preferau să adopte politica struţului sau pur şi simplu să afirme că habar n-au de povestea asta.