Transfuzia de sange in Romania

In 1940, doctorul N. Gingold pune pentru prima oara problema infiintarii unor institutii organizate, a unor centre de transfuzie care sa asigure sange pur si conservat. El propune infiintarea acestor centre la Spitalul Fundatiei Elias si la Spitalul Filantropia. Aceste planuri raman insa nerealizate, deoarece Spitalul Elias trece sub ocupatie germana la sfarsitul anului 1940, iar doctorul Gingold si-a intrerupt activitatea. In 1941, cu sprijinul Eforiei Spitalelor, doctorul Virgil Ionescu a infiintat un prim "Centru de colectare si transfuzie", la Spitalul Filantropia. Acest centru asigura sange tuturor spitalelor din capitala, salvand mii de bolnavi civili sau raniti in razboi, noteaza cercetatorul stiintific Anca Dragoi, documentarist la Biblioteca Medicala a Institutului National de Hematologie Transfuzionala "Prof. dr. C.T. Nicolau". Virgil Ionescu are meritul de a fi construit un aparat de perfuzie sangvina cu filtru anticheag.

In august 1949, centrul este comasat cu o unitate similara din cadrul Spitalului Bucur, formand "Centrul de Conservare si Transfuzie Bucuresti". In acelasi an, Ministerul Sanatatii infiinteaza o retea nationala de transfuzie si numele institutiei se schimba in "Centrul de Hematologie Bucuresti". Noua institutie avea 5 sectii: consultatii pentru donatori, recoltare si conservare a sangelui, productie, plasma si cercetare stiintifica. La 1 iulie 1951, la conducere vine prof. dr. Constantin T. Nicolau, care pune bazele transfuziologiei. Centrul de Hematologie si-a schimbat numele de mai multe ori de-a lungul timpului. Din "Centrul pentru Studiul Sangelui si al Transfuziei" (1951-1952) devine "Centrul de Hematologie si Transfuzie" (1952-1953), apoi "Centrul de Hematologie - Bucuresti" (1953-1994) si "Institutul de Hematologie – Bucuresti" (1994-1995). Acesta din urma a fost divizat, in 1995, in "Institutul National de Hematologie Transfuzionala" (ulterior "Prof. dr. C.T. Nicolau") si Centrul de Transfuzie al Municipiului Bucuresti. Ambele institutii au sediul in aceeasi cladire, pe Strada Dr. Felix (acum Constantin Caracas), acolo unde "Centrul de Hematologie" isi avea sediul inca din 1954.

INCEPUTURI. Primele transfuzii de sange s-au facut tarziu in Romania, in comparatie cu tarile vestice, acolo unde experimente de acest gen aveau loc inca din secolul al XVI-lea. Dupa o tentativa nereusita a doctorului Carol Davila, din 1853, transfuzii s-au mai facut in Romania abia intre anii 1912-1914. In notele doctorului Victor Gomoiu, chirurg de prestigiu, sunt consemnati doi medici, Revici si Poenaru Caplescu, care mergeau la domiciliul bolnavilor insotiti de un donator. Victor Gomoiu s-a aratat si el interesat de aceasta practica. In vremea primului razboi mondial, facea transfuzii soldatilor raniti pe front, ajutandu-se de un dispozitiv pe care el insusi l-a creat, in 1917: "Printr-un ac de seringa, se culegea sangele donatorului, direct intr-un aparat obisnuit pentru injectii cu ser artificial, in care se depunea in prealabil cantitatea de ser incalzit, se agita putin si apoi se injecta intravenos". Cativa ani mai tarziu, doctorul Virgil Ionescu, de la Clinica de Obstetrica-Ginecologie a Spitalului Filantropia, comunica efectuarea a peste 1.000 de transfuzii. Cu toate ca erau facute fara determinarea grupei sangvine, nu a fost inregistrat nici un accident transfuzional.