"Unde sunt ochelarii?"

Fiecaruia dintre noi i se poate intampla sa uite unde si-a pus cheile. Insa dupa varsta de 65 de ani si uneori chiar mai devreme, uitarile majore nu trebuie ignorate, pentru ca este foarte probabil ca ele sa reprezinte debutul bolii Alzheimer.

"Nu orice uitare este asociata cu dementa Alzheimer, insa este foarte important sa nu tratam cu indiferenta semnele uitarii la o persoana in varsta", ne avertizeaza dr. Catalina Tudose, presedintele Societatii Romane Alzheimer si medic in cadrul Centrului Memoriei de la Spitalul "Al. Obregia".

Este o diferenta majora intre uitarea asa-zis benigna si dementa Alzheimer. In primul caz, cand cauzele sunt stresul si oboseala, uitarile sunt relativ constante, pe cand in al doilea caz, cand uitarea este patologica, ea are un caracter progresiv. "In mentalitatea oamenilor exista ideea ca dupa varsta de 60-70 de ani este normal sa uiti mult, iar acest lucru este grav pentru ca primele semne ale bolii trec astfel nevazute", precizeaza dr. Catalina Tudose. Tulburarile usoare de memorie se refera la o singura functie cognitiva, in timp ce dementa presupune afectarea mai multor functii cognitive. Astfel, lipsa atentiei, a orientarii in timp, dificultatile de limbaj, care se traduc prin imposibilitatea de a se exprima, incapacitatea de calcul si dezorientarea vizuo-spatiala trebuie sa ridice mari semne de intrebare familiei bolnavului. Faptul ca bunica a uitat unde si-a pus ochelarii nu este ingrijorator. Insa atunci cand a uitat, de exemplu, cum se face felul de mancare preferat, cel mai indicat este sa mergem cu ea la un control medical.

Depistarea precoce

"Tulburarile dementei Alzheimer pot aparea initial sporadic, iar in rest bolnavul sa fie absolut neschimbat fata de caracteristicile lui", arata Catalina Tudose. Acest lucru incurca foarte mult familia, care nu isi da seama de suferinta persoanei in varsta. Semnele nu pot fi minimalizate, pentru ca depistarea precoce, urmata de un tratament potrivit, intarzie progresul rapid al bolii. La Centrul Memoriei se face o serie de teste psihologice speciale care analizeaza pas cu pas tulburarile varstnicului. Acestea constau in evaluarea capacitatii de a retine informatii noi, de a le reproduce pe cele anterior invatate, testarea capacitatii de a se orienta in timp si spatiu, a capacitatii de calcul. Evolutia normala a bolii este de 6-10 ani, insa daca diagnosticul se stabileste la timp, primii 5-6 ani pot fi acceptabili pentru bolnav si pentru familia sa.