Viaţa de pe mail - "Dă-l mai departe!"

In memoria lui Vlăduţ
"Ai primit un mesaj!", te atenţionează calculatorul printr-o ferestruică ce ţi se deschide automat in josul ecranului. Intri curios in inboxul căsuţei tale electronice şi-l găseşti. De obicei, subiectul este scris cu majuscule, semnul strigătului electronic.

In memoria lui Vlăduţ
"Ai primit un mesaj!", te atenţionează calculatorul printr-o ferestruică ce ţi se deschide automat in josul ecranului. Intri curios in inboxul căsuţei tale electronice şi-l găseşti. De obicei, subiectul este scris cu majuscule, semnul strigătului electronic. S-ar putea să-l ştergi indată ce l-ai primit dacă nu cunoşti expeditorul, pentru că eşti bombardat aproape zilnic cu mesaje de atenţionare la viruşi. Dar, dacă l-ai deschis şi l-ai citit, poţi oferi o şansă cuiva, fără efort - dacă tu nu poţi ajuta efectiv - doar prin faptul că ai citit şi l-ai trimis mai departe. Pentru că pănă la urmă mesajul ajunge la destinaţie.

Nu o să ţi se-ntămple nimic in şapte zile dacă nu-l trimiţi in şapte minute la şapte prieteni, n-o să-ţi moară capra, dar nici n-o să-ţi fete vaca şi n-o să căştigi la loz in plic dacă-l trimiţi. Doar că este posibil să ajuţi un om cum nici n-ai fi putut bănui.

Am primit două astfel de mesaje zilele trecute. Unul era o "Rugăminte!" pentru grupa de sănge B3 negativ. Undeva in josul mesajului erau trecute numele şi numărul de telefon ale autorului - primul expeditor. L-am sunat să aflu dacă apelul este incă valbil.

Gabriel Ionescu scrisese acest mesaj pentru soţia sa, care avea nevoie urgentă de sănge B3 negativ. Şi cum de la Institutul hematologic li s-a spus că este o grupă extrem de rară, şi nu poate primi decăt B3 negativ, oamenii au căzut in deznădejde. "Deja eram disperaţi", mi-a spus bărbatul. Aşa că a scris acest mesaj şi l-a trimis cunoscuţilor, insă fără prea mari speranţe. Cunoscuţii l-au trimis mai departe cunoscuţilor lor şi tot aşa mesajul s-a răspăndit prin reţeaua invizibilă şi a ajuns direct in sufletele oamenilor...
"Nu mai e necesar!", mi-a spus fericit. "Dar vă mulţumesc că l-aţi citit şi că aţi sunat. L-am pus pe internet acum o săptămănă. Nici nu am visat că se va intămpla ceva! Dar... s-au străns deja la institut vreo 20 de pungi. Au zis că n-au avut niciodată atăta sănge." Omul vorbeşte intruna. Recunoştinţa faţă de cei care l-au ajutat se revarsă intr-un puhoi de vorbe de mulţumire. Imi citeşte mesajele pe care le-a primit de la cei care-au donat. "Sunt mulţi de care nici nu ştiu... şi nu ştiu cum să le mulţumesc!" Nici acum nu-i vine a crede că s-a rezolvat o problemă a cărei rezolvare părea imposibilă.

Al doilea mesaj are subiectul "Urgent!". Iar conţinutul: "Dă-l mai departe, Te rog!, un copil are nevoie de grupa de sănge AB 4. Salvezi o viaţă! Măcar dă-l mai departe". Este şi-acolo trecut un număr de telefon şi-un nume. Am tot sunat, dar nu răspunde nimeni. L-am dat mai departe... N-am AB4. Şi nici nu cred că oamenii ar putea glumi sau minţi in legătură cu viaţa unui copil.