Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Născut cu tetrapareză spastică, Sorin e student astăzi la Psihologie. Cea mai puternică dorinţă a sa este să poată să meargă.Â
El ştie cum este să priveşti copiii cum bat mingea, cum aleargă chiuind, căutănd o ascunzătoare bună cănd unul dintre ei "se pune" şi incepe numărătoarea. Pentru că aşa şi-a petrecut copilăria, privindu-i zămbind, insă din afara terenului de joacă. El era singurul dintre ei care ştia căt de norocos eşti cănd poţi fi stăpăn pe picioarele tale. Privea şi se intreba: oare ei ştiu că-s norocoşi?
Pesemne că ştiau şi ei, pentru că de multe ori renunţau la minge şi jucau cu el o carte sau pur şi simplu stăteau la taifas. Il făceau să se simtă de-al lor, chiar dacă el era puţin diferit: blocat intr-un cărucior. Sorin Jipa este acum un tănăr de 23 de ani, student la Facultatea de Psihologie din Brăila, insă tot in scaunul cu rotile. Dar sperăâ¦
"POATE L-AŢI FI LĂSAT SĂ MOARĂ". Sorin a venit pe lume mult mai devreme decăt sorocul hărăzit de Dumnezeu pentru prunci. La şase luni. Nici la căntar nu atărna prea mult, doar 970 de grame. Iar atunci cănd copiii incep să meargă de-a buşilea, Sorin incepea gimnastica recuperatorie. Ca mai toţi părinţii care speră tot binele pentru copilul lor, chiar dacă au văzut că ceva este in neregulă, părinţii lui nici nu au indrăznit să bănuiască cruntul diagnostic ce aveau să-l afle cănd băieţelul lor a implinit 1 an. Abia atunci au aflat motivul pentru care copilaşul nu putea nici măcar să şadă in funduleţ, iar trupşorul mititel se crispa şi se chircea in poziţii nefireşti. Tetrapareză spastică din naştere. Nu au inţeles insă de ce nu li s-a spus chiar de la naştere. "Păi, poate l-aţi fi lăsat să moară dacă ştiaţiâ¦", a venit răspunsul sec din partea medicului. In ciuda scepticismului medicilor, mama şi-a dedicat viaţa recuperării copilului ei.
PROCEDURI, OPERAŢII. De-atunci gimnastica recuperatorie este constanta vieţii lui. La Brăila, la Gura Ocniţei, la Oradea, la Desna Arad, la Lacul Sărat⦠era mutat de la un aparat la altul, iar corpul ii era masat, tras, inţepat, impachetat, curentat⦠trecut prin toate procedurile care se aplică pe un trup spastic cu pareze la toate membrele. Pănă la vărsta de 6 ani, Sorin nu a putut pune picioarele-n pămănt. Degetele i se-ncovrigau spre talpă, deoarece tendoanele erau prea scurte. Dar in 1991, Georgeta a aflat de un spital din Basingstoke, Anglia, unde se făceau intervenţii chirurgicale pentru astfel de afecţiuni. I-a contactat pe cei de-acolo şi a fost profund impresionată de atenţia cu care i-au copleşit englezii. Operaţia de alungire a tendoanelor lui Ahile a avut loc şi rezultatul nu a intărziat să apară. Sorin a inceput să poată sta, chiar şi foarte puţin, pe picioarele lui.
LA ŞCOALĂ. Chiar dacă era un copil mai altfel, mama nu s-a-ndurat să-l izoleze. Cănd a venit vremea grădiniţei il ducea căte două ore să interacţioneze cu copiii, să inveţe căntecele şi poezii, să se bucure atăt căt putea de copilărie. "Cu şcoala şi cu liceul a fost la fel", ne spune ea, "a fost primit cu drag, chiar dacă el era in cărucior. Au mai fost şi cazuri in care venea acasă plăngănd... şi nu vă pot spune căt sufeream văzăndu-l aşa, dar el trecea peste episoadele astea mai uşor decăt noi şi asta ne-a intărit. In clasa a doua i-am luat o maşină de scris la care-şi făcea temele. In primul an am tot sperat că va putea să scrie cu mănuţa lui, dar n-a putut defel. "Mama, silitoare, mergea zilnic la şcoală să copieze notiţele de la colegii lui. Acasă, el le scria la maşina de scris, apoi, după căţiva ani, la un calculator primit in dar de la englezi. Şi-aşa s-au dus anii de generală, de gimnaziu şi de liceu şi a intrat la facultate. O parte din zi era ocupată cu gimnastica in sufrageria care s-a transformat in ani intr-o adevărată sală de sport. O altă parte din zi era dedicată studiului, iar puţinul ce mai rămănea, plimbărilor pe-afară sau intălnirilor cu prietenii. Ca un adevărat sportiv de performanţă. Că performanţă a făcut băiatul care acum, datorită ambiţiei lui de a merge singur, poate face căţiva paşi, insă nu prea mulţi, pentru că indată işi pierde echilibrul."
DIN SUFLET. Deşi a dus 23 de ani de luptă cu corpul care nu a dorit să-l asculte, nu a renunţat la vis. De curănd au aflat de un spital din China, unde se face transplant de celule şuşe. "Dă rezultate. Am văzut pe oameni care au fost acolo şi acum se simt mult mai bine", ne povesteşte mama cu convingere. "Şi cei din China ne-au spus că sunt şanse, iar in februarie ne-au anunţat că suntem programaţi pentru 22 decembrie. Doar că nu am reuşit să străngem banii⦠Am trimis foarte multe scrisori la diverse organizaţii şi fundaţii de ajutorare a persoanelor cu handicap, dar nu a răspuns nimeni. Am trimis şi la Sindicatul Navigatorilor din Constanţa, şi doamna Ţigănescu Zenovia ne-a trimis 500 de dolari. Acum căteva zile am mai primit şi de la Direcţia Muncii 30 de milioane de lei. Le mulţumim tuturor celor care ne-au auzit şi celor care ne vor auzi. Din suflet! Iar dacă va fi vreodată nevoie pentru vreun alt copil⦠să nu ezitaţi! Căt vom putea, vom ajuta. Din puţin se face mult!"
"SPER". Acum, Sorin nu mai visează decăt că va reuşi să renunţe la scaunul fără de care nu se poate deplasa cu ajutorul acestei intervenţii. "Sper foarte mult in această operaţie. Sper să pot juca vreodată fotbal. Imi place foarte mult! De mic am tot fost operat, dar se pare că asta e ultima speranţă⦠cel puţin deocamdată." L-am mai intrebat pe Sorin cum se juca in copilărie. "In copilărie am jucat mult fotbal, tenisâ¦" A sesizat o pauză nedumerită şi a continuat: "⦠pe calculator. Dar ieşeam afară şi mă uitam la ei". Zămbeşte. "Imi făcea plăcere."
O dată cu operaţia de alungire a tendoanelor efectuată in Anglia, Sorin a mai suferit şi o operaţie de strabism, o altă ţară a acestei boli nemiloase. Acum, cu ochiul operat nu mai vede deloc, iar asta este o altă grea incercare prin care tănărul trebuie să treacă. "Am fost la mulţi doctori, renumiţi, dar⦠unul din ei cănd a auzit la telefon ce boală are nici nu a vrut să-l vadă. A spus că n-are ce-i face. Aşa că o să căutăm rezolvare in alte locuri. Deocamdată vrem să mergem in Ungaria la un control", ne spune mama cu tristeţe, dar plină de speranţă.
Apel
Pentru a ajunge in China, Sorin are nevoie de 20.000 de dolari. Cei care vor să-l ajute pot face donaţii in conturile deschise la BRD, sucursala Brăila (Piaţa Traian nr. 12), pe numele Jipa Jan Sorin:
Mai multe informaţii despre caz puteţi afla de la Sorin la tefefonul 0239.618286.
Pesemne că ştiau şi ei, pentru că de multe ori renunţau la minge şi jucau cu el o carte sau pur şi simplu stăteau la taifas. Il făceau să se simtă de-al lor, chiar dacă el era puţin diferit: blocat intr-un cărucior. Sorin Jipa este acum un tănăr de 23 de ani, student la Facultatea de Psihologie din Brăila, insă tot in scaunul cu rotile. Dar sperăâ¦
"POATE L-AŢI FI LĂSAT SĂ MOARĂ". Sorin a venit pe lume mult mai devreme decăt sorocul hărăzit de Dumnezeu pentru prunci. La şase luni. Nici la căntar nu atărna prea mult, doar 970 de grame. Iar atunci cănd copiii incep să meargă de-a buşilea, Sorin incepea gimnastica recuperatorie. Ca mai toţi părinţii care speră tot binele pentru copilul lor, chiar dacă au văzut că ceva este in neregulă, părinţii lui nici nu au indrăznit să bănuiască cruntul diagnostic ce aveau să-l afle cănd băieţelul lor a implinit 1 an. Abia atunci au aflat motivul pentru care copilaşul nu putea nici măcar să şadă in funduleţ, iar trupşorul mititel se crispa şi se chircea in poziţii nefireşti. Tetrapareză spastică din naştere. Nu au inţeles insă de ce nu li s-a spus chiar de la naştere. "Păi, poate l-aţi fi lăsat să moară dacă ştiaţiâ¦", a venit răspunsul sec din partea medicului. In ciuda scepticismului medicilor, mama şi-a dedicat viaţa recuperării copilului ei.
PROCEDURI, OPERAŢII. De-atunci gimnastica recuperatorie este constanta vieţii lui. La Brăila, la Gura Ocniţei, la Oradea, la Desna Arad, la Lacul Sărat⦠era mutat de la un aparat la altul, iar corpul ii era masat, tras, inţepat, impachetat, curentat⦠trecut prin toate procedurile care se aplică pe un trup spastic cu pareze la toate membrele. Pănă la vărsta de 6 ani, Sorin nu a putut pune picioarele-n pămănt. Degetele i se-ncovrigau spre talpă, deoarece tendoanele erau prea scurte. Dar in 1991, Georgeta a aflat de un spital din Basingstoke, Anglia, unde se făceau intervenţii chirurgicale pentru astfel de afecţiuni. I-a contactat pe cei de-acolo şi a fost profund impresionată de atenţia cu care i-au copleşit englezii. Operaţia de alungire a tendoanelor lui Ahile a avut loc şi rezultatul nu a intărziat să apară. Sorin a inceput să poată sta, chiar şi foarte puţin, pe picioarele lui.
LA ŞCOALĂ. Chiar dacă era un copil mai altfel, mama nu s-a-ndurat să-l izoleze. Cănd a venit vremea grădiniţei il ducea căte două ore să interacţioneze cu copiii, să inveţe căntecele şi poezii, să se bucure atăt căt putea de copilărie. "Cu şcoala şi cu liceul a fost la fel", ne spune ea, "a fost primit cu drag, chiar dacă el era in cărucior. Au mai fost şi cazuri in care venea acasă plăngănd... şi nu vă pot spune căt sufeream văzăndu-l aşa, dar el trecea peste episoadele astea mai uşor decăt noi şi asta ne-a intărit. In clasa a doua i-am luat o maşină de scris la care-şi făcea temele. In primul an am tot sperat că va putea să scrie cu mănuţa lui, dar n-a putut defel. "Mama, silitoare, mergea zilnic la şcoală să copieze notiţele de la colegii lui. Acasă, el le scria la maşina de scris, apoi, după căţiva ani, la un calculator primit in dar de la englezi. Şi-aşa s-au dus anii de generală, de gimnaziu şi de liceu şi a intrat la facultate. O parte din zi era ocupată cu gimnastica in sufrageria care s-a transformat in ani intr-o adevărată sală de sport. O altă parte din zi era dedicată studiului, iar puţinul ce mai rămănea, plimbărilor pe-afară sau intălnirilor cu prietenii. Ca un adevărat sportiv de performanţă. Că performanţă a făcut băiatul care acum, datorită ambiţiei lui de a merge singur, poate face căţiva paşi, insă nu prea mulţi, pentru că indată işi pierde echilibrul."
DIN SUFLET. Deşi a dus 23 de ani de luptă cu corpul care nu a dorit să-l asculte, nu a renunţat la vis. De curănd au aflat de un spital din China, unde se face transplant de celule şuşe. "Dă rezultate. Am văzut pe oameni care au fost acolo şi acum se simt mult mai bine", ne povesteşte mama cu convingere. "Şi cei din China ne-au spus că sunt şanse, iar in februarie ne-au anunţat că suntem programaţi pentru 22 decembrie. Doar că nu am reuşit să străngem banii⦠Am trimis foarte multe scrisori la diverse organizaţii şi fundaţii de ajutorare a persoanelor cu handicap, dar nu a răspuns nimeni. Am trimis şi la Sindicatul Navigatorilor din Constanţa, şi doamna Ţigănescu Zenovia ne-a trimis 500 de dolari. Acum căteva zile am mai primit şi de la Direcţia Muncii 30 de milioane de lei. Le mulţumim tuturor celor care ne-au auzit şi celor care ne vor auzi. Din suflet! Iar dacă va fi vreodată nevoie pentru vreun alt copil⦠să nu ezitaţi! Căt vom putea, vom ajuta. Din puţin se face mult!"
"SPER". Acum, Sorin nu mai visează decăt că va reuşi să renunţe la scaunul fără de care nu se poate deplasa cu ajutorul acestei intervenţii. "Sper foarte mult in această operaţie. Sper să pot juca vreodată fotbal. Imi place foarte mult! De mic am tot fost operat, dar se pare că asta e ultima speranţă⦠cel puţin deocamdată." L-am mai intrebat pe Sorin cum se juca in copilărie. "In copilărie am jucat mult fotbal, tenisâ¦" A sesizat o pauză nedumerită şi a continuat: "⦠pe calculator. Dar ieşeam afară şi mă uitam la ei". Zămbeşte. "Imi făcea plăcere."
O dată cu operaţia de alungire a tendoanelor efectuată in Anglia, Sorin a mai suferit şi o operaţie de strabism, o altă ţară a acestei boli nemiloase. Acum, cu ochiul operat nu mai vede deloc, iar asta este o altă grea incercare prin care tănărul trebuie să treacă. "Am fost la mulţi doctori, renumiţi, dar⦠unul din ei cănd a auzit la telefon ce boală are nici nu a vrut să-l vadă. A spus că n-are ce-i face. Aşa că o să căutăm rezolvare in alte locuri. Deocamdată vrem să mergem in Ungaria la un control", ne spune mama cu tristeţe, dar plină de speranţă.
Apel
Pentru a ajunge in China, Sorin are nevoie de 20.000 de dolari. Cei care vor să-l ajute pot face donaţii in conturile deschise la BRD, sucursala Brăila (Piaţa Traian nr. 12), pe numele Jipa Jan Sorin:
- RON - RO09BRDE090SV14897800900
- USD - RO97BRDE090SV14897980900
- EUR - RO38BRDE090SV14898190900
Mai multe informaţii despre caz puteţi afla de la Sorin la tefefonul 0239.618286.
