Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Leziunile măduvei spinării, mulţi ani, au fost un tip de patologie care se solda cu o rata crescută de deces sau de deficite neurologice permanente, devastatoare pentru pacient. În ultimul timp, s-au realizat progrese remarcabile care au permis creşterea ratei de supravieţuire si scăderea gradului de dizabilitate după astfel de leziuni. În prezent, cu o leziune a măduvei spinării, speranţa de viaţă este mai aproapiată de cea a persoanelor care nu au suferit astfel de leziuni. Majoritatea acestor pacienţi, cel mai frecvent victime ale accidentelor rutiere, rămân cu grade variabile de handicap motor şi nu numai. Cercetările actuale se concentrează pe găsirea unor soluţii medicale care să stimuleze reducerea, chiar dispariţia handicapului restant, cu redarea funcţionalităţilor organismului.
Deseori pacientilor cu suferinţe ale măduvei spinării nu le este usor să înţeleagă situaţia în care se află şi prognosticul bolii. Întrebările pe care le pun, nu primesc întotdeauna răspunsul dorit. Oare voi mai putea să-mi mişc mâinile? Voi mai putea merge vreodată? Ce se va întâmpla cu mine? Fiecare leziune este diferită şi poate afecta sistemul nervos în mod diferit. Aproximativ jumătate din leziunile măduvei spinării duc la paralizie, care poate fi completă sau partială. Statisticile arată că, în urmă cu 50 de ani, cel mult 10% dintre cazuri erau recuperabile, astfel încat mersul să poata fi reluat. Astăzi s-a ajuns la peste 20%. Progresul acesta se datorează posibilităţii diagnosticării şi tratamentului rapid a complicaţiilor care pot aparea după o leziune medulară. Se ştie că, cei mai mulţi pacienţi care supravieţuiesc unui traumatism vertebro-medular, decedează ulterior din cauza complicaţiilor care apar şi vorbim în special despre bronhopneumonii, embolii pulmonare, septicemii, insuficienţă renală. De asemenea, se remarcă o rată crescută a suicidului printre pacienţii cu leziuni medulare, în special la cei mai tineri de 25 ani. Recunoaşterea şi tratamentul adecvat al complicaţiilor creşte foarte mult rata de supravieţuire, la peste 50 % la 2 ani de la un traumatism vertebro-medular. De asemenea, s-au imbunătăţit mult metodele de recuperare medicală, fiind în prezent clinici specializate în reabilitarea după un traumatism vertebro-medular. Perfecţionarea unor tratamente specifice în faza acută a unei leziuni medulare va stimula foarte mult recuperarea acestor pacienţi.
Cifrele oficiale arată că, cele mai multe traumatisme ale măduvei spinării apar la persoanele tinere şi sănătoase. Bărbaţii cu vârsta cuprinsă între 15 si 35 de ani sunt cel mai frecvent afectaţi, si asta este relativ usor de explicat ştiindu-se faptul că peste 50 % din traumatismele vertebro-medulare sunt cauzate de accidentele rutiere, aproximativ 8% sunt accidente sportive şi un procent de aproximativ 5% au drept cauze violenţa fizică . În ceea ce priveşte rata mortalităţii, aceasta este mai mare la copiii mici cu astfel de leziuni. Vârstnicii afectati de osteoporoza au un risc mai mare de apariţie a leziunilor vertebro-medulare.
Specialiştii susţin că în contextul unei leziuni cerebrale, există o capacitate mai mare de regenerare, aceasta manifestandu-se atât în leziunile acute de tipul accidentului vascular cerebral, traumatismului cerebral, cât şi în leziunile lent progresive, neurodegenerative, de tipul tulburărilor neurocognitive.
“Ce ştim clar este că sistemul nervos este într-o transformare permanentă, determinată atât de nevoia de învățare şi adaptare, cât şi de vindecarea unor leziuni. Ba chiar mai mult, am înțeles că aceste procese nu duc întotdeauna la rezultate pozitive, ci pot avea uneori şi ecou negativ (plasticitate patologică). Capacitatea de regenerare există peste tot în sistemul nervos, dar la intensități diferite. Creierul, de exemplu, se regenerează mult mai activ decât măduva spinării. Cu cât vom înțelege mai corect mecanismele complexe endogene ce stau la baza acestor procese, cu atât vom putea genera un efect terapeutic mai bun”, susţine prof. dr. Dafin Mureşanu, preşedintele Societăţii de Neurologie din România şi al Societăţii pentru Studiul Neuroprotecţiei şi Neuroplasticităţii.
La nivel mondial, cercetătorii depun eforturi susţinute pentru a reduce substantial „efectele” leziunilor cerebrale sau ale măduvei spinării. Despre noile descoperiri în domeniu, dar şi despre multe alte teme de larg interes se va discuta în cadrul unuia dintre cele mai importante evenimente medicale ale anului. Este vorba despre a XI-a conferinţă anuala a Academiei Mondiale Multidisciplinare de Neurotraumatologie (ANM), care va avea loc în perioada 14-17 noiembrie, in Turcia, la Istanbul. Evenimentul este organizat de către Societatea pentru Studiul Neuroprotecţiei şi Neuroplasticităţii (SSNN).
“Evenimentul se va bucura de participarea unui număr mare de personalităţi medicale din Spania, Japonia, Argentina, Germania, Italia, Grecia, Austria şi nu în ultimul rând din România. Programul ştiinţific este vast, la fiecare întâlnire anuală temele fiind de mare actualitate. În acest an, temele centrale abordează subiecte legate de evaluarea progreselor înregistrate în tratamentul leziunilor post-traumatice cerebrale şi ale măduvei spinării. Importanţa Congresului este remarcabilă, deoarece reuneşte oameni cu o vastă experientă profesională care reuşesc să integreze informaţiile oferite din perspective interdisciplinare, într-un tot unitar” a declarat prof. dr Dafin Mureşanu.
Conferinţa este cu atât mai importanta cu cât survine la numai două săptămâni de la un alt eveniment de marcă: a IX-a ediţie a Congresului Societatii pentru Studiul Neuroprotectiei si Neuroplasticitatii, desfăşurat la Praga, principalele teme discutate fiind ultimele descoperiri din domeniul bolilor vasculare cerebrale, traumatismelor craniocerebrale şi bolilor neurodegenerative. “Este important să menţionam aportul neurologiei româneşti la aceste manifestări, dovedind în acest fel ca avem oameni valorosi, recunoscuţi pe plan international”, a conchis preşedintele SSNN.
Citește pe Antena3.ro
