INIŢIATIVĂ - Brânzeturi pure de la Valea Asăului

O vizită de coşmar într-o fabrică convenţională de lactate, a determinat-o pe Rodica Ferchiu, din Bacău, să se orienteze către producţia ecologică.

O vizită de coşmar într-o fabrică convenţională de lactate, a determinat-o pe Rodica Ferchiu, din Bacău, să se orienteze către producţia ecologică.

“Eu, fiind de la ţară, ştiam că laptele este cel mai pur şi mai sănătos aliment… dacă mâncam ciuperci şi ne era teamă să nu avem probleme, mâncam şi lapte. Aşa că am decis să îmi deschid o fabrică de lapte şi am mers să vizitez mai multe, să văd despre ce este vorba”, îşi începe, senină, povestea Rodica Ferchiu, unul dintre producătorii de lactate ecologice din România. Faţa i se întunecă însă pe măsură ce rememorează vizita la una dintre fabricile de lactate. “Aveam o prietenă, într-una dintre fabrici, care a fost drăguţă cu mine şi mi-a arătat toate dedesubturile. La un moment dat, m-a dus în camera de aditivi alimentari, unde am văzut o mulţime de saci de ciment despre care mi-a spus că dau diverse gusturi. La urmă mi-a zis «ai grijă, să nu vadă foarte multă lume astă, că nu este voie, dar nu se simte în analize. Iei tot ce este stricat, le amesteci, pui aşa ceva şi este în regulă». Am plecat cu un gust amar şi am zis că eu asta nu pot face”, povesteşte femeia.

Aşa că s-a hotărât să producă în sistem ecologic şi să le ofere oamenilor lapte şi brînzeturi pure, fără chimicale. A urmat o perioadă de documentare destul de complicată, pentru că nu existau foarte multe surse de informare, însă pînă la urmă şi-a făcut o fermă eco de vaci şi o fabrică de lactate dotată cu echipamente de ultimă generaţie. Aşa a apărut Asociaţia Valea Asăului Eco Rozi din judeţul Bacău. “Am respectat perioada de conversie, care pentru terenul de la munte este de doi ani, la vaci un an şi abia după vreo şase ai produsele. Am ferma mea, dar am şi oameni de la care colectez, din patru zone montane, care au trecut prin conversie”, spune Rodica Ferchiu.

PRODUCŢIE
Asociaţia Valea Asăului produce lapte de vacă, brânză dietetică şi frămîntată, caş, unt, smântână şi caşcaval. În cantităţi nu prea mari. “Anul trecut am prelucrat în medie cam 2.000-2.500 de litri de lapte pe zi. O fabrică mai mare nici nu poate să fie ecologică, produsele astea au un termen de garanţie foarte mic. Şi la cantitatea aceasta, mie îmi vine foarte greu. Este greu să şi vinzi produsele”, povesteşte Rodica Ferchiu. Asociaţia are o reţea de magazine proprii la Oneşti, Comăneşti şi Asău, furnizează produse şi în magazinele Leacul şi Naturalia din Bucureşti şi încearcă să fie prezentă la toate târgurile de profil. Din păcate, vînzările merg greu. Chiar dacă a câştigat contracte cu două unităţi de stat din Bacău – Direcţia Copilului şi Spitalul Judeţean –, Rodica Ferchiu spune că lucrurile sunt cu dus şi întors: “Sunt contracte bune şi nu prea. Sunt bune pentru că avem o siguranţă a banului, dar preţurile sunt foarte mici, pentru că eu la licitaţii am concurat cu producătorii convenţionali”.

Cea mai complicată problemă pentru anul acesta o reprezintă taxa de certificare şi inspecţie: “Nu ştiu cum am s-o plătesc, pentru că mă costă 397 de milioane (de lei vechi). Iar dacă îi pun pe oamenii de la care colectez să o plătească, pleacă de la mine. Până acum m-am mai ajutat cu credite, dar până la urmă îmi este teamă că am să mă înglodez de tot şi n-am să mai pot ieşi. Sunt la un pas să renunţ la ecologie tocmai pe chestia asta, că nu mă pot descurca”, spune ea dezamăgită. “D-asta mor eu când îi aud pe unii şi pe alţii făcând confuzie între producătorii tradiţionali şi cei ecologici şi băgându-ne în aceeaşi oală. Chiar l-am întrebat pe unul dintre producătorii tradiţionali «Dle, dumneata pui chimicale?». «Păi nu se fac fără chimicale», mi-a zis. «Păi atunci nu eşti producător ecologic!»“, se revoltă Rodica Ferchiu.

Probleme

Desfacerea brînzeturilor în supermarketuri nu este o soluţie din cauza taxelor mari şi a condiţiilor împovărătoare pe care le impun, spune Rodica Ferchiu: “Trebuie să plăteşti taxa de raft, banii îi primeşti la 60 de zile. Marfa se vinde sau nu, iar dacă expiră, trebuie să te duci să ţi-o iei. Eu ce să fac cu ea expirată, că nu pot să mai adaug nu ştiu ce prafuri în ea şi apoi să o retrimit?!”. Ea a avut de-a face şi cu oameni care i-au zis că ar trebui să-şi vândă produsele la preţuri mai mici decât cele obişnuite, pentru că “nu pune nimic în ele”. “Dar de pierderile noastre care pot ajunge şi până la 40% din producţie, tocmai pentru că nu folosim chimicale, ţine cineva cont?!”, se revoltă ea.

“Mor când îi aud pe unii şi pe alţii făcând confuzie între producătorii tradiţionali şi cei ecologici şi băgându-ne în aceeaşi oală”
Rodica Ferchiu - proprietarul Asociaţiei Valea Asăului