Miere ecologică de la Sibiu

RIGOARE ● Apicultură bio din culturi nepoluate
Pentru Wilhelm Tartler, apicultura ecologică nu este doar o sursă de venit, ci o pasiune, un mod de viaţă. Producătorul sibian spune că pentru el nu există un alt mod de a-şi creşte albinele.

RIGOARE ● Apicultură bio din culturi nepoluate
Pentru Wilhelm Tartler, apicultura ecologică nu este doar o sursă de venit, ci o pasiune, un mod de viaţă. Producătorul sibian spune că pentru el nu există un alt mod de a-şi creşte albinele.


Pe Wilhelm Tartler, apicultor ecologic din zona Sibiului, l-am întîlnit la Tîrgul Ţăranului organizat week-end-ul trecut în Piaţa Amzei. Era singurul producător ecologic "rătăcit" printre cei circa 20 de producători tradiţionali veniţi la tîrg. "Nu au nici o legătură produsele ecologice cu cele tradiţionale, dar am fost chemat şi am venit", mi-a spus el. Şi nu i-a părut rău pentru că era singurul producător cu miere şi, evident, toate privirile cumpărătorilor erau pe el. Iar după ce degustau marfa, cu greu se îndura vreun muşteriu să plece fără să-şi ia şi la pachet. Tartler s-a apucat de apicultură acum zece ani. Şi a început direct cu apicultura ecologică, fără antibiotice şi adaosuri de zahăr. De ce eco? "Pentru că aşa am învăţat de la început. Învăţătorul meu a fost apicultor ecologic şi aşa mi-a arătat acest meşteşug şi nici nu am vrut altfel să încerc. Nu am încercat alte metode de producţie, pur şi simplu aşa mi-a plăcut mie apicultura ecologică", explică Tartler. La început avea un singur stup, o singură familie de albine. Acum are cam o sută de stupi şi produce, în fiecare an, în jur de patru tone de miere.


PRODUCŢIE. "Anul trecut am vîndut o tonă la angrosişti, pentru export, 500 de kilograme le-am păstrat pentru hrana albinelor, iar restul l-am pus la borcan, le-am etichetat şi îl vînd eu", spune apicultorul. Mierea sa poate fi cumpărată de la magazinul bio din Sibiu – Biocoop – sau direct de la el de acasă. Tartler participă la diverse tîrguri cu vînzare din ţară. Iar dacă ar avea comenzi şi de la magazine, din alte oraşe, le-ar onora cu plăcere, că are destulă miere. "Dacă e cazul, nu mai dau la colectare. Prefer să vînd aici, la borcan", ne-a declarat Tartler. El este mulţumit de cum îi merge treaba. Iar despre apicultorii bio care se plîng că nu au vînzare spune că problema lor este că nu sînt obişnuiţi să pună mierea la borcan, să o eticheteze după reguli. "Problema apicultorului român este că este obişnuit să dea totul la angrosişti, la colectare, cum făceau şi înainte de ’89", crede Tartler.

Probleme

Apicultura ecologică este frumoasă, îţi aduce satisfacţii, dar nu e simplu de făcut. Mai ales atunci cînd nu găseşti culturi compatibile cu modul de producţie ecologic ca să-ţi poţi duce albinele. "Fac miere de floarea-soarelui, polifloră, de rapiţă şi de salcîm. La salcîm nu e problemă dacă nu e o zonă poluată. În cazul culturilor de cîmp, trebuie să căutăm culturi ecologice sau cel puţin culturi extensive, care nu se stropesc şi care se îngraşă mai slab", explică el. Culturile "nepoluate" nu sînt întotdeauna uşor de găsit. "La rapiţă, anul trecut, nu am găsit nici cultură ecologică, nici extensivă, din păcate. De asta pe borcanele cu miere de rapiţă pe care le am acum nu scrie că sînt produse ecologice", spune Tartler.