Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
„Dacă am fost crescuți crezând că suntem proscriși din punct de vedere social, căutăm întotdeauna dovezi că suntem, de fapt, neagreați de semeni. Ca majoritatea lucrurilor, gândirea distorsionată tinde să apară sub forma unor tipare. Nu suntem singurii care vedem într-un anumit mod lucrurile care ne chinuie, ne fascinează sau ne sperie cel mai profund și, de fapt, probabil că veți găsi liniștitor faptul că există termeni pentru aceste tipare. În 1981, Matthew McKay, Martha Davis și Patrick Fanning au arătat exact ce sunt acestea și cum tind să se manifeste.”, remarca Brianna Wiest în volumul „101 eseuri care îți vor schimba modul de a gândi” (Editura Nemira, 2023). Dar să dăm curs explicațiilor ce vizează nu mai puțin de cincisprezece dintre cele mai predominante tipuri de gândire distorsionată.
1. Filtrarea
„Acest tipar de gândire înseamnă alegerea de a avea o perspectivă informată selectiv. Asta înseamnă să iei detaliile negative ale unei situații și să le amplifici, eliminând aspectele pozitive. Alegerea unui singur detaliu și zugrăvirea întregului eveniment în funcție de acesta separă experiențele bune și rele între ele și, prin urmare, acestea devin de o mai mare anvergură și mai îngrozitoare (sau mai bune) decât sunt în realitate.”
2. Polarizarea
„Semnul distinctiv al distorsiunii este o încredere exagerată în dihotomii. Lucrurile sunt fie bune, fie rele, fie corecte, fie greșite, fără cale de mijloc între ele. Înseamnă să percepi totul în alb și negru și să te opui oricăror nuanțe de gri. Acest lucru tinde să se manifeste cel mai puternic în percepțiile asupra sinelui: fie ești perfect, fie ești un ratat.”
3. Suprageneralizarea
„Ajungi la concluzii bazate pe o singură dovadă sau o singură experiență. Dacă ceva rău se întâmplă o dată, de teamă că se va întâmpla din nou, te aștepți să reapară, ceea ce te pregătește pentru asta. Limbajul pe care îl implică de obicei acest tip de gândire este folosirea cuvintelor întotdeauna sau niciodată pentru a ilustra o problemă. Acest tip de distorsiune poate duce la o viață limitată: eviți experiențele pentru că evaluezi eșecul pe baza unui singur eveniment sau a unei singure situații.”
Citește pe Antena3.ro
4. Citirea gândurilor
„Presupui că știi ce simt oamenii și de ce se comportă așa cum o fac, mai ales când vine vorba de ceea ce simt pentru tine. Acest lucru se datorează de obicei propriilor tale proiecții și idei preconcepute. Poți doar să înțelegi că oamenii simt așa cum ai face și tu și răspund așa cum faci tu în anumite situații, pur și simplu pentru că nu ești familiarizat cu nimic altceva.”
5. Tendința de a vedea doar catastrofe
„Întotdeauna presupui că se va întâmpla ce este mai rău. Înseamnă să luăm circumstanțe aleatorii și să ne imaginăm că ele indică cel mai dezastruos rezultat. Este un simptom al lipsei de încredere în tine și al convingerii că nu ai capacitatea de a te adapta la schimbare. Dacă îți imaginezi că se va întâmpla tot ce este mai rău, nimic nu te poate șoca sau surprinde.”
6. Personalizarea
„Interpretezi tot ce se întâmplă în contextul modului în care te afectează și ți se aplică ție. Crezi că tot ce spun, fac sau deduc oamenii este pro sau contra ta. Este incapacitatea de a realiza că există o lume exterioară care nu are legătură cu modul în care interacționezi tu cu ea. Alte simptome sunt încercarea de a te compara cu ceilalți, de parcă inteligența sau atractivitatea altcuiva ar putea spune ceva despre propria-ți inteligență sau atractivitate. Eroarea de bază a acestei gândiri este că interpretezi fiecare experiență, fiecare conversație, fiecare aspect ca un indiciu a ceea ce meriți și valorezi.”
7. Erorile de control
„Există două modalități prin care se manifestă erorile de control: fie te simți controlat din exterior (te vezi neputincios sau victima destinului), fie te simți controlat din interior, ceea ce înseamnă că te gândești că ești responsabil pentru durerea și fericirea tuturor celor din jurul tău. Ambele sunt de obicei simptome ale lipsei de preluare a controlului asupra vieții tale într-un mod sănătos și productiv.”
8. Falsa nedreptate
„Crezi că știi ce este corect, drept și just, și că singura problemă este că alți oameni nu sunt de acord cu tine. Nu înțelegi că adevărurile pot coexista și, în virtutea faptului că îți vezi propriile opinii ca fiind valide (experiența a dovedit că sunt), presupui că sunt valabile și pentru toți ceilalți, iar dacă ei le-ar adopta pur și simplu, problemele lor s-ar rezolva.”
9. Învinovățirea
„Problemă simetrică cu cea a proiecției. Sau îi învinovățești pe cei din jur, făcându-i responsabili pentru durerea ta, sau te învinovățești pe tine pentru toate problemele care apar. În ambele cazuri, este un mod distorsionat de a atribui responsabilitatea.”
10. Regulile de tipul „trebuie”
„Ai o listă de reguli cu care ai crescut referitoare la ce ar trebui și la ce nu ar trebui să facă oamenii - și crezi că sunt adevărate mai presus de orice îndoială. Acestea ți-au fost impuse prin cultură, familie, religie, școală etc. Oamenii care încalcă aceste reguli te enervează și faci totul pentru a evita să le încalci și tu. Crezând că regulile sunt indiscutabile, te pui în postura de a putea să judeci și să găsești vina la toți ceilalți din jurul tău.”
11. Raționamentul emoțional
„Crezi că ce simți trebuie să fie adevărat, fără să te bazezi pe nicio dovadă. Dacă te simți plictisit, neiubit, neinteligent, fără succes - chiar și pentru moment -, presupui că este adevărat doar pentru că ai simțit-o. Multe conflicte interne apar din incapacitatea de a ne reconcilia emoțiile cu procesele noastre de gândire.”
12. Eroarea schimbării
„Te aștepți ca alți oameni să poată să se schimbe și că trebuie să o facă, pentru că de asta depind speranțele tale de fericire. Acest lucru te face să pui multă presiune pe oameni, când, în realitate, pur și simplu îți distrugi relația cu ei. Presupunerea de bază a acestui stil de gândire este că fericirea ta depinde de acțiunile celorlalți. Fericirea ta depinde de fapt de miile de alegeri mari și mici pe care le faci în viața ta.”
13. Etichetarea globală
„Generalizezi una sau două calități pe care le identifici în cercul tău social apropiat ca fiind o judecată privind întreaga umanitate. Etichetarea globală creează o lume stereotipă și unidimensională. În plus, a te eticheta în acest fel pe tine însuți este un impediment pentru stima de sine; etichetarea altora în acest fel duce la probleme în relații și la prejudecăți.”
14. Sentimentul că ai dreptate
„Simți că ești mereu pus să dovedești că opiniile, acțiunile și alegerile tale sunt corecte sau, cel puțin, mai bune decât o alternativă dată. A greși este asociat cu a fi rău sau nedemn. Nevoia ta de a avea dreptate duce adesea la o viziune limitată, deoarece atitudinea defensivă nu-ți lasă loc să te gândești la o altă idee, poate una care este mai informată decât a ta.”
15. Sofismul referitor la recompensa divinității
„Îți imaginezi că cineva ține cont de toate faptele greșite și corecte din viața ta. Te aștepți ca sacrificiul tău, binefacerile sau renunțarea la sine să fie răsplătite, chiar dacă nu există o modalitate clară și logică pentru acest lucru. Faci constant lucrul corect, chiar dacă nu ai chef. Acest lucru duce la epuizare fizică și emoțională, deoarece nu există o recompensă reală în sacrificiu și negare de sine.”
„Dacă am fost crescuți crezând că suntem proscriși din punct de vedere social, căutăm întotdeauna dovezi că suntem, de fapt, neagreați de semeni.”, Brianna Wiest
„Semnul distinctiv al distorsiunii este o încredere exagerată în dihotomii. Lucrurile sunt fie bune, fie rele, fie corecte, fie greșite, fără cale de mijloc între ele.”, Brianna Wiest
„Există două modalități prin care se manifestă erorile de control: fie te simți controlat din exterior (te vezi neputincios sau victima destinului), fie te simți controlat din interior.”, Brianna Wiest
„Multe conflicte interne apar din incapacitatea de a ne reconcilia emoțiile cu procesele noastre de gândire.”, Brianna Wiest
