Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Puteti dona, doar pana vineri, prin SMS si teledon
Il puteti ajuta pe Alex donand pentru el 2 Euro prin SMS trimis la 848 (valabil in retelele Vodafone, Orange si Cosmote).
De asemenea, puteti dona si prin Romtelecom, formand : 0 900 900 301- 10 euro/apel 0 900 900 303 – 3 euro/apel 0 900 900 305 – 5 euro/apel
*Nu se percepe TVA.
Pentru Alex, mai pot fi facute donatii in lei in contul deschis la BCR - sucursala Iuliu Maniu, sector 6, Bucuresti, pe numele mamei lui, Dumitru Constanta Florentina:
RO18RNCB0290002970850001
Cod SWIFT : RNCBROBU
Sau in contul Fundatiei Mereu Aproape, cu mentiunea "pentru Dumitru Alexandru'
CIF 18212553: in lei: RO 05 BRDE 450 SV 0729 533 4500,
in Euro: RO 31 BRDE 450 SV 2376 153 4500 deschise la BRD GSG SMCC,
cod SWIFT BRDEROBU
Aici il gasiti pe Alex: http://alexdumitruumanitar.wordpress.com, iar mai multe informatii despre acest caz puteti obtine de la mama lui - tel. 0736. 647.914.
----------------------------------------------------------
"Atunci cand suntem sanatosi, nu ne gandim ca in orice secunda destinul nostru poate capata o alta traiectorie. Alex are 7 anisori, iar spitalul Fundeni a devenit a doua casa pentru el...', scrie Florentina Dumitru pe blog-ul baietelului ei.
Alex a venit pe lume acum 7 ani, intr-o zi de 9 iunie. Cand avea 2 ani, si mama s-a intors la serviciu, el a ramas, cinci zile din saptamana, in grija bunicilor. A fost perioada in care "racea' foarte des (amigdalita, laringita, bronsita etc) si, cel putin odata la doua luni, era tratat cu antitermice si, invariabil, cu antibiotice. Baietelul avusese si unele probleme motrice, tinandu-si capul mai tarziu, facand primii pasi la fel, impiedicandu-se des (probleme de echilibru). Transpira abundent si numai pe spate, noaptea. Mama ii schimba tricoul si de doua ori pe noapte.
Apoi, la 5 ani, a inceput sa mearga la gradinita. S-a acomodat imediat in noul mediu, populat de copii. Alex iubeste copiii, iubeste sa se joace impreuna cu ei. Iubeste sa fie prietenul cuiva. Plange daca un copil ii refuza prietenia, plange pentru ca el iubeste inocent si neconditionat! Mama il ducea la gradinita si tot mama il lua. Ea lucreaza la farmacia din incinta Spitalului Militar, iar gradinita e peste drum de spital.
In vara anului trecut, Alex a visat ca zboara cu avionul, ca s-a rostogolit si... a cazut din pat. Si-a fracturat clavicula.
A venit Revelionul 2012, petrecut cu familia, la Predeal. Cand s-au intors acasa, Alex avea simptomatologia unei bronsiolite. Tusea foarte tare, voma in jet, era somnolent, prezenta cefalee. "Mami, ma doare fruntea, nu mai pot!', plangea el. Si avea pupilele dilatate. Dupa cateva zile, sub tratament, tusea a cedat, dar continua sa vomite si nu scapa de durerea de cap.
12 ianuarie 2012. Mama trebuia sa-l lase la gradinita, insa cum cel mic adormise in taxi, decide sa-l ia cu ea si sa-l culce pe un pat aflat in incinta farmaciei. "Mi s-a parut dubioasa somnolenta aceea, asa ca am chemat un medic de la "Primiri Urgente'. El, la randu-i, a chemat un coleg neurolog, intelegand ca ar fi vorba de o afectiune cerebrala. Vomatul in jet era un semnal. In plus, Alex tinea tot timpul bratul stang peste ochi. A fost suspectat de meningita si am ajuns la Spitalul "Matei Bals'. Acolo, i s-a facut radiografie craniana, i s-a recoltat sange, iar a doua zi am primit o prima concluzie clinica: sinuzita maxilo - faciala si infectie bacteriana'. Suporta cu greu fiecare intepatura. Si acum dupa atatea luni de intepaturi, e pur si simplu panicat la vederea acului, se zbate cu putere si tipa', marturiseste mama.
Somnolenta era prezenta in continuare, la fel si cefaleea. Medicul decide ca e mai mult decat o simpla sinuzita si il programeaza in aceeasi zi la RMN.
Alex a stat cuminte si nu a aratat ca l-ar speria tiuitul aparatului. Dupa cateva minute, din anticamera radiologiei a iesit doamna doctor pediatru, trista, cu privirea in pamant si cu fisa medicala a baiatului in mana:
- Copilul are glioblastom. A vazut ca mama o primeste nedumerita si a continuat: Cancer!
Mama nici nu mai auzea ce-i spunea medicul in continuare. "Nu, nu, se insala doamna doctor! Undeva e o eroare, poate ca nu vorbeste cu mine' isi spunea in sinea sa. Dar medicul pediatru isi suna deja un coleg de breasla, chirurg pediatru neurolog de la Spitalul Marie Curie, sperand ca il va prelua el pe micut. Din pacate, domnul doctor Sergiu Stoica (un medic exceptional si un om la fel) nu a raspuns apelurilor telefonice. Si, pentru ca nu puteau astepta, s-a decis transferul copilului la Spitalul de Neurologie "Bagdasar Arseni'.
"Plangeam si imi tineam copilul de mana. Nici macar nu mi-am sunat sotul sau parintii. Eram inca socata. Ma gandeam obsesiv ca nu este posibil, de unde pana unde sa faca copilul meu cancer, nici macar nu am avut vreo ruda care sa sufere de o astfel de boala!'.
Medicii de la "Bagdasar' il trec de camera de garda si il duc direct la terapie intensiva. Un aparat ii monitoriza functiile vitale. I se face un CT cerebral de control care arata o tendinta de sangerare a procesului expansiv talamic drept si care contraindica interventia biopsica. In atari conditii, decizia medicilor n-a avut darul de a o trezi din soc, ci dimpotriva, a marcat-o pe mama pentru toata viata:
- Doamna, chemati-va sotul sa semneze consimtamantul pentru operatie! Hidrocefalia face compresie pe centrii nervosi! Il operam urgent! Tumora este foarte mare, n-o putem opera, oricum ii va fi fatala. Daca il operam, ne moare pe masa de operatie sau dupa cel mult trei zile. Nu riscam. Acum ii punem doar shunt-ul (sistem de drenaj/derivatie ventriculo - peritoneal). Mai departe, va preia oncologia.
Dupa ce a iesit din operatie, Alex a speriat un pic medicul anestezist, trezindu-se de "cinci ori mai greu' din anestezie.
Medicii au trimis parintii acasa, spunandu-le ca tot ce au de facut in acel moment este sa se roage. A doua zi l-au adus in salon, bandajat la cap, plin de furtunase si de perfuzii. Il durea foarte tare piciorul drept. Avea si dureri mari de cap. Cateva momente, nu si-a recunoscut mama. Delira:
- Semeni cu Alba ca Zapada, ii spunea numai el stie cui! Da-mi telecomanda, uite-o acolo (nu era acolo)! Privea fix in fata, "la televizor', dar televizorul se afla in spatele sau etc. .
(…)
- De ce-l doare piciorul, domnule doctor?
- Tumora isi urmeaza cursul. Nu avem ce sa-i facem.
Alex s-a vazut in oglinda si a observat bandajele de la cap, gat si de pe burtica:
- Ce am aici, mami?
- Niste bubite pe care le-a operat domnul doctor, si acum esti bine!
Au fost externati dupa o saptamana, cu recomandarea ca, in cazul in care vor aparea durerile de cap si varsaturile in jet, sa se prezinte la spital pentru o noua operatie, pentru ca, cel mai probabil, i s-a infundat shunt-ul.
A doua zi, dupa externare, merg pentru un consult neurochirurgical la Spitalul Marie Curie, la domnul doctor Sergiu Stoica. Acesta a studiat RMN-ul (evidentiaza prezenta unei tumori talamice drepte de 5/6 cm, gadonilofila, imunogena) si a concluzionat: "Pot sa-l operez'.
7 februarie 2012. S-au internat. Analizele de sange au aratat prezenta unei probleme in coagularea sangelui. Operatia se amana 24 de ore. Primesc dozele de sange de la Centrul de transfuzii, iar marti, la 6 dimineata, Alex intra din nou in operatie (ablare macroscopica subtotala).
- Din cauza problemelor de coagulare, nu o sa mai pot sa scot atat cat mi-am propus din tumora, insa voi incerca sa nu-l afectez in niciun fel.
Mama a asteptat, singura pe holul spitalului, 7 ore. S-a rugat fara oprire sa fie bine, sa se termine totul cu bine.
- Operatia a decurs bine! Am scos aproape tot, i-a spus domnul doctor mamei, cand a iesit din blocul operator.
Specimenul biopsic este preluat de tatal lui Alex, pentru a-l duce la Institutul "Victor Babes' pentru analiza histopatologica.
Alex ramane o saptamana pe sectia ATI. Tipa din pricina durerii. "Nu mai era el! Tipa in continuu ca il doare genunchiul, il doare glezna, il doare capul!', isi aminteste mama.
Sunt mutati intr-un salon de la un etaj superior. Alti trei copii, impreuna cu mamele lor, se aflau acolo sub tratament neurochirurgical. O alta mamica ii atrage atentia ca Alex, din punctul ei de vedere, nu e deloc bine: "Copilul tau e rau! Are cancer de gradul 3 sau 4! Ai grija!'
- N-am crezut-o! spune mama lui Alex. De ce sa cred o mama care se afla in aceeasi situatie ca si mine!?
Rezultatul biopsiei a venit dupa trei saptamani: gliom astrocitar difuz, infiltrativ, cu activitate proliferativa deosebit de ridicata.
In toata aceasta perioada de asteptare a rezultatului histopatologic, sub tratament adecvat, Alex si-a recuperat motricitatea. Ramasese, postchirurgical, cu o semipareza stanga. A treia saptamana de la operatie a petrecut-o acasa. O singura data si-a suprins mama plangand si a intrebat-o de ce. "De ce plangi, mami?', "De la ceapa', i-a raspuns, fara sa mai fie atenta la detalii, ceapa nefiind prezenta in context. Empatic si intelegator, ca de obicei, n-a insistat, dar probabil ca a inteles de ce ii plangea in momentul acela mamica.
Si mama a tot plans, noapte de noapte, in fata calculatorului, cautand informatii despre acest tip de cancer. Sau ascunsa in baie, cand nu se mai putea abtine.
6 martie 2012. Alex este internat pe sectia oncopediatrie a Institutului Oncologic Fundeni. Incep investigatiile: hemoleucograma saptamanala, CT cerebral, ecografie abdominala etc.
Este programat pentru radioterapie craniana, o saptamana mai tarziu. Cu doua zile inainte de prima sedinta de radioterapie, Alex se plimba, impreuna cu mama, prin parc. Iar ea observa o deteriorare motrica vizibila; baietelul nu poate sa mai mearga drept, ci spre stanga. In dimineata urmatoare, pupilele au coborat in jos (sindrom Parinauld, paralizie a miscarilor verticale ale ochilor). Ca sa-si poata privi mama, Alex trebuia sa-si dea capul pe spate. Starea lui clinica s-a agravat.
Doamna doctor oncolog observa si ea accentuarea simptomatologiei. Incepe in aceeasi zi, radio si chimioterapia, concomitent. Pana acum, Alex a terminat 34 de sedinte de radioterapie si urmeaza cura a 3-a de chimioterapie. La patul lui, in timpul celor 4 ore, cat dureaza perfuzia cu "picatura de viata', se strang copiii din celelalte saloane, ca sa-i tina de urat si sa se joace cu titirezele lui "Bayblade', pasiunea declarata a lui Alex din ultimii doi ani! Ar imparti orice cu orice copil, numai ca ei sa ii fie prin preajma!
Aparatului de radioterapie, Alex ii spune "nava spatiala' si are o relatie speciala cu acesta, cel putin atunci cand, din cauza lui, nu-l doare coloana vertebrala.
A inceput, in sfarsit (asta inseamna ca si-a mai diminuat anxietatea generata de boala, pe care copiii o mascheaza cu straduinta, ca nu mai neaga realitatea si ca e dispus sa lupte), sa puna intrebari: "De ce trebuie sa mergem la doctor?', "De ce am bubita la cap?', "Mami, trebuie sa o intrebi pe doamna doctor de ce nu mai pot sa stau pe un picior!', "Mami, de ce nu imi mai cumperi dulciuri?', "De ce te-ai schimbat?', "Cat timp nu am voie sa mananc ciocolata?', "O sa-mi treaca bubita?'...
(…)
Daca uita sa spuna un "te iubesc' pentru a zecea oara in 60 de minute, atunci, pentru compensare, transmite pupici si imbratiseaza, cu o iubire care topeste, orice persoana draga din jur, mama, tata si bunici!
Incercam, cu ajutorul dumneavoastra, sa il trimitem pe Alex, pentru alte investigatii neurologice si pentru continuarea tratamentului oncologic, la Spitalul de Copii Sf. Anna din Viena. Nevoia financiara este foarte mare, daca tinem cont de faptul ca o zi de spitalizare in Austria depaseste 1000 de euro, iar operatia costa peste 30.000 de euro. Iar Alex trebuie sa continue tratamentul inca multe luni de acum inainte.
(N. red. - articol preluat de pe site-ul Fundatiei Mereu Aproape)
Citește pe Antena3.ro
