Am plecat de acasă şi mi-e dor de cei dragi

Au trecut două luni de când ai păşit pentru prima dată pe treptele facultăţii. Erai atunci entuziasmat de noua experienţă pe care o trăiai, poate şi un pic încordat, dar perfect firesc în situaţia în care oraşul, camera, colegii, prietenii, toate s-au schimbat dintr-o dată. Te-ai gândit atunci că vei scăpa de sub tutela părinţilor şi nu vei rata nici o distracţie pentru că nimeni nu îţi va interzice ceva. Dar acum, mai ales că se apropie sărbătorile, simţi cum te cuprinde dorul de casă. Ai vrea să-ţi revezi părinţii, să vorbeşti mai mult cu ei, să te plimbi prin locurile dragi ţie, cu prietenii tăi de suflet.

"Când sunt în pragul maturităţii, tinerii se simt dintr-o dată stăpâni pe propriile lor vieţi şi experienţe, sunt deschişi spre noi descoperiri şi sunt curioşi să trăiască noi şi noi aventuri. Însă experienţele inedite sau dificultăţile integrării în noul mediu social le amintesc adesea de cei de acasă, de foştii colegi şi prieteni, cu care ar dori să împărtăşească noile experienţe. Este perfect firesc să simtă nevoia să-i revadă pe cei dragi, să le povestească tot ce au mai făcut şi nu este cazul să-şi reprime sentimentele", spune psihoterapeutul Alina Milcu, de la Gold-Psy Solutions.

Relaţionare socială

De obicei, tinerii resimt dorul de casă şi lipsa suportului familial când au probleme de relaţionare socială. Integrarea într-un nou grup social, acomodarea într-o şcoală nouă, cu un program nou, încercarea de a adopta un alt stil de viaţă, de exemplu traiul într-un cămin de studenţi, unde multe lucruri se fac la comun, nu sunt deloc uşoare pentru studentul din primul an de facultate. Dacă nici viaţa sentimentală nu merge ca pe roate, dorul de casă va fi cu atât mai intens. Când tânărul are o relaţie la distanţă, este foarte posibil să realizeze că îi este dificil să o menţină şi cu atât mai mult îşi va dori să fie din nou acasă, lângă iubit sau iubită. Dorul de casă este mult mai accentuat în cazul tinerilor care au ajuns în rolul de student fără să vrea, fără să îşi dorească acest lucru cu adevărat. "Cei care merg la facultate mai mult de gura altora, de obicei împinşi de la spate de părinţi sau de modelul social al momentului, ajung să trăiască ceva ce nu şi-au dorit. În aceste condiţii, este perfect normal să li se facă dor de mediul în care ar fi vrut să rămână", spune psihoterapeutul Alina Milcu.  

Probleme de adaptare

Există însă o categorie de tineri care cu siguranţă va resimţi dorul de casă mai puternic decât ceilalţi. Este vorba despre cei cu probleme de adaptare, cei care nu au o imagine de sine bine consolidată şi sunt încă în căutarea acelor trăsături care îi definesc. "În  categoria tinerilor cu probleme de adaptare se încadrează şi cei care nu sunt obişnuiţi să hotărască pentru ei înşişi şi care nu ştiu încă să îşi asume responsabilitatea propriilor fapte. Ei se simt într-o permanentă incertitudine şi au probleme în a-şi organiza propria viaţă", atrage atenţia psihoterapeutul Alina Milcu. Într-o situaţie similară sunt şi tinerii care nu au avut până la facultate responsabilităţi administrative şi gospodăreşti. În această categorie se regăsesc cei care nu au deprinderea de a-şi face curat în cameră, de a-şi coase fie şi un nasture, de a-şi găti ceva oricât de simplu şi asta doar pentru că s-au obişnuit ca părinţii să facă totul pentru ei şi să le fie oferit totul pe tavă. Acestor tineri le va fi foarte greu să-şi gestioneze "bugetul" şi viaţa. Potrivit specialistului nostru, cu cât vârsta tânărului aflat în situaţia de a se descurca singur este mai mică, cu atât aceste deprinderi de autoorganizare sunt mai slab dezvoltate, dependenţa de familie este mai mare şi va simţi mai intens sentimentul de însingurare, de neputinţă şi de dor de casă.

DEPRESIE. Nu-ţi reprima sentimentele, ele nu sunt o slăbiciune. Este firesc să te uiţi din când în când prin albumul cu fotografiile celor dragi ţie. Dar în acelaşi timp ar trebui să te implici cât mai mult în activităţile universitare. Şi nu uita să te şi distrezi! Numai aşa vei putea socializa şi îţi vei alina dorul de casă. În caz contrar, depresia te poate copleşit de stări de depresie.

Sfatul medicului

Când relaţia de comunicare între tânăr şi familia sa este bună, atunci telefonul şi calculatorul ar putea fi suficiente pentru a menţine legătura şi, cu certitudine, dacă va fi nevoie se va găsi o cale de a se reuni periodic (măcar cu o parte a familiei) pentru suport reciproc. "În cazul în care de la început relaţia de comunicare cu familia este neconsolidată şi marcată de disensiuni, atunci tânărul va încerca să găsească sprijin mai degrabă în prieteni. Dacă şi relaţionarea socială este foarte slabă, o parte dintre aceşti tineri aleg variante mai puţin fericite de a depăşi astfel de momente. Ei pot recurge la alcool, droguri sau comportamente antisociale", atrage atenţia psihoterapeutul Alina Milcu.