Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Povestea lui Sorin este spusă acum de soţia sa, Alexandra. Cu emoţie în glas, cu speranţă, cu încrederea nestăvilită că Dumnezeu nu părăseşte la necaz. Asemenea unui copil speriat, bărbatul de 34 de ani şi-a cuibărit fricile, neliniştile în braţele femeii pe care o iubeşte şi şi-a pus necazul în palmele Celui de Sus. Se întâmpla în urmă cu 2 ani. Temperatura mare nu i-a dat pace în nici o zi a acelui august trist pe care l-au petrecut în concediu. Femeia a pus totul pe seama unei răceli. L-a doftoricit cum a ştiut ea mai bine, însă permanenta stare de oboseală a soţului său, slăbiciunea şi somnolenţa care nu-i dădeau pace i-au pus pe gânduri pe amândoi. Minute în sir de linişte, de tăcere se aşterneau între ei, de teamă ca nu cumva vreun gând dureros, odată rostit, să provoace groază şi să facă lumină asupra diagnosticului, mai ales că primul semn de îngrijorare apăruse: testiculul stâng se umflase foarte mult şi era dureros. Medicii nu au reuşit să depisteze boala imediat. Deşi, în mintea tânărului, boala căpătase un nume. Două săptămâni a făcut injecţii Sorin, crezând că tratează o orhiepidemită. Durerea nu ceda. Abia după ce, la recomandarea unui medic urolog a făcut markerii tumorali, rezultatul a sosit: cancer. ”A fost o lovitură foarte grea. Din acel moment viaţa nu a mai fost aceeaşi. Dar ne-a apropiat şi mai mult această problemă, ne-a unit. A plâns şi el foarte mult şi şi-a cerut iertare dacă poate a greşit. Credea, cu siguranţă, că va muri. Am crezut că-l pierd…psihic, vorbind. A fost o luptă grea să-l readuc pe linia de plutire, să spere, să creadă, să fie optimist”, îşi aminteşte soţia lui Sorin.
A fost operat imediat. O analiză la plămâni însă, a lăsat să cadă peste cei doi tineri o altă veste la fel de cumplită: metastază. ”Medicii nu aveau cuvinte, previziunile erau sumbre. L-au trimis urgent să facă chimioterapie”. Vorbele Alexandrei împletesc printre ele sentimente de neputinţă, de groază, întrebări grele cărora nu le pot da încă răspunsuri, porniri de luptă pentru viaţă. ”Dacă se întâmpla să plâng eu, plângea şi el, dacă eu eram îngrijorată, era şi el, dacă eu eram optimistă, era şi el. Atunci mi s-a aprins luminiţa: optimism, pozitivism, încredere. Am stopat căutările pe internet, am încetat să mai citesc despre cazuri asemănătoare, să mă gândesc neîncetat la această boală nenorocită. Este cea mai mare greşeală pe care un om o poate face. Fiecare organism este diferit. A început şi el să creadă că există minuni, să aibă credinţa că se va vindeca. Şi-a schimbat regimul alimentar, mai mult vegetarian, a renunţat la mâncarea procesată, merge la biserică, se roagă. A mai avut o cădere după operaţiile la cap, de metastază şi recidivă cerebrală. Dar a invins. Gândirea pozitivă fost mult mai mare decât frica de moarte”. Au înţeles amândoi că trebuie să uite răul din viaţa lor şi să meargă înainte cu credinţă. Au trecut peste cure de citostatice, peste durerea ce părea insuportabilă atunci când medicii mai anunţau că există celule canceroase răspândite ba la plămâni, ba la creier. Frica nu a dispărut niciodată. S-a instalat însă speranţa şi o mai mare credinţă. ”Acum, cred că suntem încă în faza în care ne ascundem unul de altul supărările Şi îngrijorările. Faptul că nu ştim ce ne aduce ziua de mâine, dacă va fi bine sau nu, dacă va răspunde sau nu la tratament. Dar luptăm împreună. Este foarte important să ai susţinere. În fiecare zi ne rugăm să fie bine. Şi trebuie să fie bine. Au fost luni de chimioterapie în care viaţa noastră pur şi simplu se învârtea în jurul spitalelor. Au fost momente de încredere, când tratamentele dădeau rezultate. Aproape că obţinusem o remisie a bolii anul trecut, în decembrie. Mai erau două leziuni mici. Poate dacă le opera atunci, nu se ajungea aici”, povesteste femeia. În martie anul trecut, o altă bombă a sfărâmat sufletele lor greu încercate. Tumora ajunsese să aibă 7,2 cm. Nimeni nu mai vroia să îl opereze. Era prea mare riscul. ”Dacă îl operăm, nu ştim dacă mai prinde Crăciunul”, le-a spus un medic la începutul lui decembrie. Tumora de la plămâni avea 13/11cm, cuprinsese tot plamanul şi existau şi câţiva noduli la plămânul stâng. Medicii au început alte scheme de chimioterapie. Au apărut însă alte metastaze la ficat.
Sorin este acum la un spital din Braşov. Boala trebuie ţinută în frâu, ca Sorin să poată face un transplant de celule stem, singura lui şansă de a mai rămâne în viaţă. ”De asemenea, a primit indicaţia clară şi pentru studii clinice. Din nefericire, nimeni de la noi din ţară nu face studii clinice pe tumoră testiculară. În străinătate sunt foarte scumpe şi nefiind salariat sau cetăţean al ţării respective este mult mai greu de accesat un asemenea studiu clinic. Am identificat un studiu clinic în America, la Memorial Hospital. Am luat legătura cu doctorul de acolo, am primit răspuns din partea dânsului că ar vrea să discute cu oncologul lui curant. Acum aşteptăm să vedem ce se poate face”, spune Alexandra. Îşi doreşte să fie puternică, stăpână pe ea, umărul de care să se poată agaţa mereu omul drag din viaţa ei. Încă mai visează să aibă copii cu bărbatul pe care îl iubeşte atât de mult şi pentru care a renunţat la serviciu, la tot ce avea, numai pentru a-i fi alături.
”Am rezistat eroic celor 3 operaţii, operaţiei de cancer testicular, operaţiilor de metastază şi recidivei cerebrale, celor 11 luni de chimioterapie, efectelor adverse, greţurilor şi momentelor când am vrut să renunţ la tot. Nu renunţ, merg mai departe, deşi îmi este greu, cu speranţa că Dumnezeu ne ascultă tuturor rugăciunile. Doamne ajută!”, spune Sorin cu încredere că ştie că merge pe drumul ăsta mână în mână cu Dumnezeu şi cu soţia sa. Bucuria însănătoşirii ţine însă şi de noi. Transplantul de care are nevoie costă 150.000 de euro. Să nu fim nepăsători. Să fim şansa lor la fericire şi la o viaţă lungă şi sănătoasă!
Să le fim alături!
Statul nu poate trimite pacienţii la transplant, decât în cazul în care boala este în remisie. Pentru cei care vor să îl ajute pe Sorin, pe numele soţiei, Căpăţână Alexandra Georgiana, la ING BANK, Bucureşti , sector 1, s-au deschis următoarele conturi:
-în lei: RO52INGB0000999900475760
-în euro: RO91INGB0000999902680353
SWIFT CODE: INGBROBU
Pentru mai multe detalii, familia Căpăţână poate fi contactată la numărul de telefon: 0724.503.673
