Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Când ne gândim la ce înseamnă să fii stoic, ne putem imagina o persoană cu o față impasibilă și lipsită de emoții. Dar stoicismul real, o filozofie antică care datează din jurul anului 300 î.Hr., nu se referă la ignorarea sentimentelor, ci la reformularea lor: În esență, stoicii gândesc în termeni de control.
Aceste principii antice pot fi folosite astăzi ca instrumente pentru dezvoltarea personală și profesională, un sistem de gândire denumit stoicism modern. Deși s-ar putea să nu fii familiarizat cu numele celor mai cunoscuți stoici, precum Marcus Aurelius sau Epictetus, probabil cunoști mulți practicieni contemporani care se inspiră din filozofiile stoice: Bill Clinton, Tom Brady, Lupe Fiasco și Jack Dorsey, alături de figuri istorice, precum George Washington și Thomas Jefferson.
Iată 7 lecții pe care le putem învăța din stoicism și cum putem încorpora principiile stoice în propriile noastre vieți pentru o perspectivă mai bună, emoții mai stabile și mai puțin stres:
Acceptă ceea ce nu poți controla
Unul dintre cele mai frecvente lucruri pe care copiii le spun este „Nu e corect!” Chiar înainte de a înțelege pe deplin ce înseamnă cu adevărat „corect”, știu că nu le place.
Până când devenim adulți învățăm că, de fapt, viața este adesea nedreaptă. Stoicismul ne învață să acceptăm acest adevăr nefericit în loc să luptăm împotriva lui, ceea ce ne poate lăsa prea epuizați și distrași pentru a aborda lucrurile pe care le putem schimba cu adevărat.
„Când devii bun la definirea a ceea ce este în afara sferei tale de control, nu mai irosești la fel de multă energie încercând să lupți împotriva a ceea ce este nedrept, iar viața pare mai puțin stresantă”, spune Meg Gitlin, psihoterapeut în New York.
Există multe lucruri în viață pe care nu le putem controla - vremea, evenimentele mondiale, ambuteiajele dar și gândurile și acțiunile oamenilor din jurul nostru. Încercarea de a le controla duce doar la mai multă nemulțumire, așa că, potrivit stoicilor, cea mai înțeleaptă cale este să nu mai încercăm.
„Stoicii cred că odată ce acceptăm că viața va fi grea și frustrantă, putem fi mai echilibrați, care ne permite să ne recunoaștem atât punctele forte, cât și limitele”, spune Gitlin.
Recunoaște ce poți schimba și ia măsuri
Deși stoicismul ne încurajează să renunțăm la ceea ce nu putem controla, este orice altceva decât o filozofie de renunțare. În schimb, ne încurajează să ne concentrăm pe cealaltă parte a medaliei, pe lucrurile pe care le putem schimba, și să le abordăm cu gândire și acțiune rațională.
„De exemplu, dacă ai crescut cu părinți care nu au putut să-ți fie alături emoțional, s-ar putea să-ți dai seama logic că atunci când va veni momentul să fii tu însuți părinte vei avea nevoie de niveluri suplimentare de sprijin”, spune Gitlin. Fie că asta înseamnă să citești înțelepciune de specialitate, să cauți îndrumare profesională sau poate doar să crezi în propria intuiție parentală. „Acceptând că nu-ți poți schimba propria copilărie, definești și ce poți și ai vrea să schimbi - în acest caz, relația ta cu propriul copil și capacitatea ta de a forma un atașament sănătos și sigur cu el.”
Ieși din gândirea binară
Stoicii erau sceptici față de ideea că majoritatea lucrurilor din viață sunt fie toate bune, fie toate rele. „Când te străduiești să fii «oarecum bun», ieși din acest tip de gândire alb-negru”, spune Gitlin. „Acest lucru creează spațiu pentru o voce mai utilă și echilibrată.”
S-ar putea să simți remușcări pentru că ai predat un proiect cu întârziere sau ai dezamăgit un prieten, dar adoptarea abordării stoice înseamnă să-ți amintești că acest incident nu definește cine ești, o ființă umană care încearcă să dea ce are mai bun în el. „Când reformulezi situațiile în acest fel, te simți mai puțin stresat deoarece miza pentru toate este mai mică”, spune Gitlin. „Recunoști că poți face greșeli, și totuși să fii o persoană bună sau, alternativ, să fii bun la un lucru și să ai nevoie de îmbunătățiri în altele.”
Acest lucru are sens în teorie dar poate fi dificil de pus în practică. Gândește-te la o situație în care ai primit feedback pozitiv, împreună cu o singură critică. Cât de ușor este să ignori laudele și, în schimb, să-ți îndrepți atenția către acel comentariu negativ? A învăța cum să împiedici o parte să o eclipseze pe cealaltă este o practică importantă pentru o dezvoltare umană sănătoasă.
„Când ceva este exclusiv bun, riști să-ți distrugi simțul de sine construit cu grijă, atunci când ești criticat sau dai greș”, spune Gitlin. „Asta înseamnă că riști să ratezi părți din viață, și s-ar putea să te simți mai puțin inspirat sau încrezător în a urmări schimbarea sau obiective demne.”
Fii sceptic față de propriile gânduri
Percepția nu este întotdeauna realitatea. Acest principiu al stoicismului ne cere să punem la îndoială dacă gândurile noastre sunt obiectiv adevărate. „Ne spunem o mulțime de lucruri în cursul unei zile, multe dintre ele nefiind adevărate sau utile”, spune Gitlin. „Acest lucru poate suna ca «Nu voi întâlni niciodată pe cineva» sau «Am făcut o treabă groaznică la întâlnirea mea și acum echipa mea mă urăște».” „Când acceptăm aceste gânduri ca fiind adevăr, ne limităm și ne simțim stresați și nefericiți.”
Cum contestăm aceste gânduri? Gitlin sugerează reformularea și adresarea de întrebări: „Cât de adevărat este acest gând pe o scară de la 0 la 100?” sau „Ce i-aș răspunde unui bun prieten dacă mi-ar spune asta?” Ideea este să cauți defecte în propriul argument. „Odată ce tratezi gândurile negative - de exemplu, «Nu sunt suficient de bun» - ca puncte de dezbatere, spre deosebire de adevăruri obiective, devine adesea clar că acele gânduri sunt bazate pe emoție, nu pe logică.”
Scrie și acționează în consecință
Stoicismul încurajează transformarea cuvintelor în muncă. „Aceasta ar putea însemna ținerea unui jurnal pentru a încuraja reflecția și apoi acțiunea sau chiar realizarea unei liste active de activități”, spune Gitlin. „Ca terapeut, încurajez întotdeauna clienții să ia notițe deoarece studiile susțin că îi încurajează să-și amintească și să facă schimbări semnificative. Obiceiul de a scrie orice lucru care se simte centrat, inspirat sau util te va împinge să actualizezi aceste gânduri.”
Gitlin observă că actul de a scrie favorizează o conexiune cu vocea noastră interioară și ne poate ajuta să clarificăm ceea ce ne dorim cu adevărat în viață. „Acest tip de viață intenționată ne aliniază cu valorile noastre, ceea ce promovează fericirea interioară.”
Apreciază momentul
Un concept central în stoicism este "memento mori", care înseamnă „Amintește-ți că vei muri”. Poate că nu sună ca o idee care ne poate îmbunătăți viața dar amintindu-ne că viața este finită ne poate face să ne dăm seama ce este cu adevărat important. „Ține cont de propria mortalitate, astfel încât să poți trăi fiecare zi cu recunoștință și în prezent”, spune Michael Tremblay, co-gazdă a podcastului Stoa Conversations.
În practică, conceptul "memento mori" ne-ar putea face să ne gândim la cum vrem ca oamenii să-și amintească de noi, astfel încât să putem întruchipa conștient aceste valori în viața de zi cu zi. În loc să ne împotmolim în iritații minore sau meschinării, ne putem concentra pe aprecierea oamenilor și a lucrurilor pe care le iubim, precum și pe arătarea de bunătate și compasiune față de noi înșine și față de ceilalți.
Pregătește-te pentru adversitate
Cu toții am auzit despre puterea vizualizării pozitive, în care ne imaginăm lucrurile care vrem să se întâmple și repetăm mental cum ne-am simți, pregătindu-ne astfel pentru succes.
Stoicii, însă, pledează pentru vizualizarea negativă. Imaginarea eșecurilor și a modului în care am putea reacționa la ele. Este un concept numit "premeditatio malorum", care în latină înseamnă „premeditarea relelor”. Aceasta nu înseamnă să te îngrijorezi la nesfârșit în legătură cu viitorul; mai degrabă, anticipezi în mod realist obstacolele de pe drum, astfel încât să fii pregătit pentru ele.
„Premeditatio malorum înseamnă să recunoști și să-ți imaginezi lucrurile rele care s-ar putea întâmpla, astfel încât să nu fii prins nepregătit atunci când acestea apar, inevitabil”, spune Tremblay. „De asemenea, îți imaginezi cum ai reacționa la acele situații negative cu reziliență.” A te aștepta la modul în care să înfrunți adversitatea cu grație și curaj poate fi un act de credință în propriul viitor, orice și-ar rezerva acesta, notează realsimple.com.
Citește pe Antena3.ro
