Cine se aseamănă se adună...

Observăm deseori că persoanele care formează un cuplu se aseamănă atît din punct de vedere al înfăţişării, cît şi al personalităţii. Şi nu ne înşelăm cînd constatăm acest lucru.

Observăm deseori că persoanele care formează un cuplu se aseamănă atît din punct de vedere al înfăţişării, cît şi al personalităţii. Şi nu ne înşelăm cînd constatăm acest lucru. Întrucît cercetările care evidenţiază rolul similarităţii în alegerea prietenilor sau a partenerilor de viaţă confirmă faptul că sîntem atraşi de persoanele care seamănă cu noi şi ne displac cei care sînt diferiţi de noi. De ce? Argumentează psihologul Mirela Zivari de la Clinica Psihoconsulting. "Unul dintre motive este acela că oamenii îşi preţuiesc părerile şi preferinţele şi doresc să fie alături de alţii care le aprobă alegerile, stimulîndu-le astfel respectul de sine. Pe lîngă aceasta, atît normele sociale, cît şi circumstanţele situaţionale ne împing către oameni similari nouă. De aceea, majoritatea dintre noi ne alegem parteneri de viaţă cam de aceeaşi vîrstă, rasă, religie etc. Circumstanţele situaţionale sînt şi ele importante. Multe cupluri se formează în facultate sau chiar în liceu şi astfel au acelaşi statut educaţional, aceleaşi aspiraţii profesionale şi aproximativ acelaşi statut economic", consideră psihologul Mirela Zivari.

Atracţie

Asemănarea din punct de vedere al imaginii apare atunci cînd asociem atractivitatea unui potenţial partener cu probabilitatea ca persoana respectivă să fie de acord să facă pereche cu noi. Altfel spus oamenii mai puţin atractivi îşi caută parteneri asemănători din teama de a nu fi respinşi de cineva mai atrăgător ca ei. În opinia psihologului Mirela Zivari, similaritatea este considerată de cercetători principalul motiv al atracţiei dintre oameni. Asemănarea dintre el şi ea reprezintă o condiţie pentru ca relaţia să se nască. "După ce te îndrăgosteşti este posibil să descoperi că celălalt nu îţi este chiar similar, ba mai mult sînt diferenţe între voi, dar menţii relaţia tocmai pentru că îţi oferă posibilitatea de dezvoltare a personalităţii. În cazul cuplurilor căsătorite, studiile au demonstrat următoarea teorie: cu cît este mai mare similaritatea dintre cei doi, cu atît se declară mai fericiţi şi sînt şanse mai mici să divorţeze", arată specialistul nostru.

DIFERENŢE. La baza formării unui cuplu poate sta şi teoria complementarităţii. Există situaţii în care un partener dominant, cu o structură de personalitate activă, are nevoie de cineva mai calm, liniştit, supus. O persoană cu preferinţe puternice, care ţine la opiniile ei, se va înţelege bine cu cineva mai flexibil. Dar în astfel de cupluri şansele de rezistenţă în timp depind de tactul, răbdarea şi sentimentele partenerului cu o structură de personalitate tolerantă.