Domnu’ Goe la mine acasă

Â

"Mi-am dorit foarte mult acest copil, incăt i-aş da şi Luna de pe cer." Este o sintagmă pe care mulţi părinţi o pun in practică. Din păcate, dorinţa excesivă de a-i face copilului pe plac se dovedeşte a fi dezastruoasă. Copilul devine un mic terorist şi consideră că i se cuvine absolut orice. Cum este considerat de către părinţi centrul "universului" familiei, copilul se comportă ca atare.

 "Mi-am dorit foarte mult acest copil, incăt i-aş da şi Luna de pe cer." Este o sintagmă pe care mulţi părinţi o pun in practică. Din păcate, dorinţa excesivă de a-i face copilului pe plac se dovedeşte a fi dezastruoasă. Copilul devine un mic terorist şi consideră că i se cuvine absolut orice. Cum este considerat de către părinţi centrul "universului" familiei, copilul se comportă ca atare

Pe măsură ce creşte, va fi din ce in ce mai răsfăţat şi mai greu de controlat, iar părinţii care i-au incurajat acest comportament vor dori cu ardoare să-i schimbe atitudinea. Un copil excesiv de răsfăţat ii va exaspera deseori pe părinţi, dar şi pe cei din jur cu pretenţiile lui nejustificate. In "culisele" acestui comportament teatral se ascunde de fapt dorinţa celui mic de a testa toleranţa şi răbdarea părinţilor. Dacă i s-a oferit aproape orice, fără nici o limită, copilul va intra intr-un continuu joc de genul "cine deţine controlul" şi va dori să-şi manifeste permanent punctul de vedere, contrar dorinţelor mamei sau tatălui. Părinţii greşesc şi, de multe ori, fără să işi dea seama, ii conferă puştiului posibilitatea de a-i face pe cei din jur să joace conform regulilor impuse de el.

Regăsim răsfăţul la un copil care nu are nevoie să ceară nimic, pentru că dorinţa sa este anticipată. I se oferă absolut orice, inainte să aibă nevoie. Inclusiv copilul care tot timpul cere ceva, care se milogeşte este un alt mic răsfăţat. Acest tip de copil va fi veşnic nemulţumit, indiferent de ce şi căt i se oferă. Revendicatorul este cel care pune condiţii, care are pretenţii exagerate. De asemenea, pe un copil capricios nu il interesează răspunsul pe care il va primi dacă şi-a exprimat o dorinţă. El va susţine cu tărie, cu orice preţ, să primească un anumit lucru pentru că este imprevizibil.

Plăns

Foarte mulţi părinţi cedează in faţa pretenţiilor exagerate ale copilului. Dacă micuţul vrea afară, in cele din urmă dorinţa ii va fi indeplinită, chiar dacă se va isca un continuu dialog intre cei doi. Micul terorist va face orice ca să obţină ceea ce işi doreşte şi va continua să ţipe, să plăngă... fără lacrimi. Părintele va ceda la final, iar copilul va triumfa. In plus, va considera că, dacă plănge, dacă se va tăvăli, va obţine ceea ce-şi doreşte, pentru că el este micul prinţ al familiei. Va fi luat in braţe cănd va avea chef. Va primi jucăria pe care o cere, oricănd.

ATITUDINE. Ce e de făcut şi cum trebuie să inlăturăm răsfăţul? Aflăm de la Anda Păcurar, psihoterapeut, membru al Asociaţiei pentru Psihologie şi Psihoterapie Individuală şi al Federaţiei Romăne de Psihoterapie: "Trebuie să acţionăm cu blăndeţe şi fermitate. Copilul trebuie să inţeleagă că există limite, reguli, că mama poate să fie ocupată, că tatăl poate fi ocupat şi că ei la un moment dat au problemele lor, aşa cum şi el poate avea problemele lui".

"NU" HOTĂRĂT! Specialistul nostru consideră că părintele trebuie să fie ferm. Să ia atitudine şi să pună punct acestei situaţii, pentru a nu regreta mai tărziu. "Dacă el vrea in braţe, iar părintele nu vrea să-l ia, il refuză, el plănge incontinuu. Apoi, dacă adultul cedează şi il ia in braţe, el va inţelege deja ce are de făcut: «Am să plăng de fiecare dată, căt e nevoie, pentru că pănă la urmă mă ia in braţe»", afirmă psihoterapeutul Anda Păcurar.