Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Fiecare generaţie se dezvoltă avănd ca puncte de reper modele şi idoli. Literatura, revistele, cinematografia, televiziunea pun in lumină personalităţi care ne influenţează mai mult sau mai puţin viaţa.
Fiecare generaţie se dezvoltă avănd ca puncte de reper modele şi idoli. Literatura, revistele, cinematografia, televiziunea pun in lumină personalităţi care ne influenţează mai mult sau mai puţin viaţa.
Greta Garbo, Marlon Brandon, Elvis Presley, Rolling Stones, Julio Iglesias - idolii părinţilor noştri. Michael Jackson, Madonna, Brad Pitt - idolii generaţiei noastre. Superman, Spiderman, Harry Potter - idolii copiilor noştri. Dacă idolii diferă de la generaţie la generaţie, nu acelaşi lucru se poate spune despre modelele de viaţă. Acestea sunt persoane care işi pun amprenta asupra noastră: părinţi, bunici, rude apropiate, dascăli, prieteni. Persoana care devine modelul nostru de viaţă reprezintă un mentor, un punct de reper pe care ne structurăm propria personalitate.
Modele de viaţă
Părinţii sunt primul model la care se raportează copilul. Sistemul de credinţe, de valori al părinţilor ii este imprimat puţin căte puţin copilului, care imită inconştient comportamentul mamei şi al tatălui. Acest lucru este confirmat şi de rapoartele Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, care arată că in primii cinci ani de viaţă, dezvoltarea copilului este influenţată mai mult de persoanele care il inconjoară (părinţi, bunici, fraţi mai mari) decăt de factorii genetici.
Citește pe Antena3.ro
"Personalitatea copilului se dezvoltă prin comparare, prin raportarea la modelele imediate şi prin preluarea unor aspecte ale acestor modele. Doar cu ajutorul acestor repere copilul işi poate găsi drumul in viaţă, işi poate descoperi aptitudinile şi calităţile", explică psihologul Ştefania Niţă de la Centrul de Psihologie de Acţiune şi Psihoterapie din Bucureşti.
Idolul - un fals
Pe măsură ce copilul creşte, cercul lui de cunoştinţe se lărgeşte. Şi apar alte modele, cu care uneori părinţii sunt sau nu sunt de acord. Societatea modernă propune o serie foarte largă de vedete la care copilul incepe să se raporteze, cu care incepe să se compare. Copilul sau adolescentul este intr-o perioadă de căutări, motiv pentru care poate fi uşor influenţat de modele care nu transmit valori autentice. In această categorie intră idolii, mai exact căntăreţi, personaje de film sau de carte mediatizate excesiv.
In viziunea fanilor, idolul atinge perfecţiunea, are succes, arată perfect, are o atitudine ireproşabilă. Dar asta numai pe scenă, pe prima pagină a revistelor sau pe ecran. Imaginea publică pe care idolul o transmite fanilor poate să nu coincidă cu cea reală. De aceea, psihologul Ştefania Niţă atrage atenţia că "o mare parte din percepţia publicului despre un idol este falsă. Idolul este inzestrat cu calităţi prin proiecţiile pe care noi le facem asupra lui, prin ceea ce ne inchipuim despre el. Idolul poate avea o influenţă pozitivă atăt timp căt putem face diferenţa intre propria noastră viaţă şi persoana pe care o admirăm. Idolul este un fals pe care, dacă ajungem să il cunoaştem in adevărata lui formă, deja nu mai este idol. Ce vedem la un idol? Succes, frumuseţe, strălucire, bani, fericire. In momentul in care acest idol işi permite să fie el insuşi, face un dezacord, este surprins băut sau drogat, deja işi pierde strălucirea. De aici apare această falsitate a idolului".
Puncte de reper
De ce avem nevoie de modele? Răspunde psihologul Ştefania Niţă: "Este aproape imposibil să existăm fără puncte de reper. E ca şi cum am sta intr-o cameră goală şi am avea in jur toate instrumentele de pictură şi ni s-ar spune că avem la dispoziţie cei patru pereţi imaculaţi pentru a face ce vrem. Insă cum să realizăm ceva dacă nu avem un punct de reper, dacă nu este cineva lăngă noi care nu neapărat să ne spună cum să pictăm, ci la care să vedem cum se pictează".
Dar idolii sunt necesari? "Oamenii au impresia că regăsesc in idoli ceea ce le lipseşte, ceea ce işi doresc să aibă, ceea ce işi doresc să fie. Aceste părţi lipsă sunt completate şi parţial satisfăcute prin identificarea cu o altă persoană. De exemplu, fanii unui căntăreţ regăsesc la acesta caracterul rebel pe care şi-l doresc şi ei, vocea sau look-ul perfect la care visează dintotdeauna. Oamenii creează idoli din nevoia de a-şi satisface acele dorinţe interioare de succes, de atitudine, de imagine. Astfel suntem tentaţi să punem pe un piedestal anumite persoane publice, care poate in realitate nu sunt deloc atăt de speciale pe căt avem impresia", argumentează psihologul Ştefania Niţă.
Eroii copilăriei
Poveştile cu Ileana Cosănzeana şi Făt-Frumos ne-au fermecat copilăria. Pentru copiii de astăzi insă, eroii basmelor tradiţionale au fost inlocuiţi de alt tip de eroi. Ideea este insă aceeaşi: posibilitatea de a depăşi limitele in care trăim, de a ne implini dorinţele măcar la nivel imaginar. Fetiţele din urmă cu căteva decenii işi doreau să fie frumoase ca Ileana Cosănzeana, iar băieţii să se lupte cu zmeii ca Făt-Frumos. Copiii de astăzi işi doresc să fie ca Harry Potter, Spiderman sau Superman. Făt-Frumos avea un cal năzdrăvan, care il ajuta in lupta cu zmeul. Harry Potter zboară călare pe mătură, de Crăciun primeşte o pelerină care il face invizibil şi il ajută in confruntarea cu forţele răului.
"Am intălnit copii care nu au auzit de zăne. In schimb, cănd i-am intrebat de bagheta magică a lui Harry Potter au ştiut imediat despre ce este vorba. Eroul la care se raportează copilul depinde de spaţiul cultural in care se dezvoltă acesta. Ori, astăzi, zănele şi Feţii-Frumoşi au trecut in plan secund. Idolii copiilor sunt aleşi in funcţie de deschiderea pe care le-o oferă societatea spre cărţi, spre filme", arată psihologul Oana-Maria Udrea, de la Ambulatoriul de Specialitate al Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii "Grigore Alexandrescu".
Lumea interioară a copilului
Personalitatea copilului se dezvoltă prin comparare, de aici şi tendinţa de a se identifica pănă pe la 10-11 ani cu personaje pline de putere, de voinţă. Harry Potter, micul vrăjitor, este un asemenea personaj. Prin raportarea la eroii din poveşti sau filme putem inţelege lumea interioară a copilului. Acesta admiră puterea, curajul, voinţa personajului respectiv. Uneori, copilul are anumite slăbiciuni, temeri, care pot fi inţelese dacă discutăm cu el despre eroul său. Psihologul Oana-Maria Udrea ne dă două exemple. Un băieţel diagnosticat cu miopie nu voia să poarte ochelari temăndu-se de ironiile colegilor de clasă. In momentul in care a văzut primul film din seria "Harry Potter" a fost de acord să poarte ochelari, cu o singură condiţie: ochelarii să aibă rama asemănătoare cu cea a micului vrăjitor. Astfel, colegii de clasă, fani ai lui Harry Potter, n-au mai avut nimic de comentat. Un alt exemplu este cel al unui copil lăsat in grija bunicilor. Copilul işi doreşte să fie Harry Potter, să facă o vrajă să-i aducă pe părinţi mai aproape. "Nu ar trebui să ne ingrijorăm pentru această formă de exprimare. Ar trebui să ne ingrijorăm cu privire la relaţia acelui copil cu părinţii. Ceea ce ingrijorează este suferinţa copilului. E normal pentru un copil să se raporteze la planul fanteziei, să spere intr-o soluţie magică, intr-o soluţie miraculoasă la problema lui", este de părere psihologul Oana-Maria Udrea.
Joaca de-aâ¦
Jocul este principala activitate a copilului, prin care el işi dezvoltă identitatea. E bine să intrăm in jocul lui de-a Harry Potter sau Spiderman, să ne asigurăm că face distincţia intre real şi fantastic. E o provocare şi pentru noi, ca părinţi, dar şi pentru el. Raportăndu-se la aceste personaje, copilul spune foarte multe despre ce simte şi cum inţelege el lumea. Dacă in acest joc de-a Harry Potter sau de-a Spiderman, el face distincţia intre real şi imaginar, părinţii nu au de ce să işi facă griji. Chiar dacă vrea ochelari ca ai lui Harry Potter, chiar dacă umblă prin casă cu mătura sau se impotriveşte atunci cănd este vorba să işi scoată tricoul pe care este imprimată imaginea micului vrăjitor.
Potrivit specialistului nostru, putem avea motive de ingrijorare atunci cănd aspectele care ţin de planul real sunt ignorate, atunci cănd idolul se transformă in obsesie. "Care este semnificaţia acestei «obsesii»? Trebuie să inţelegem ce il atrage atăt de mult pe copil la Harry Potter, incăt toată lumea lui se raportează la personaj. Poate fi o nevoie de afecţiune sau poate fi un copil care nu are incredere in el, care este exclus din grupul de copii de aceeaşi vărstă. Acesta işi doreşte să se identifice cu eroul său pentru a ieşi in evidenţă", precizează psihologul Oana-Maria Udrea. Unii copii preferă personajele negative. Nu ar trebui să ne ingrijorăm, pentru că din eroul cărţii sau filmului, copilul preia numai anumite aspecte. Trebuie să vorbim cu copilul despre personajul preferat şi să ne raportăm la povestea spusă de copil, nu neapărat la povestea din carte sau film. Şi in nici un caz nu avem voie să ii spunem copilului: "Astea sunt prostii! Ai citit cartea, gata! Căt te mai joci de-a personajul?". Este un joc al fanteziei care este benefic pentru dezvoltarea copilului.
EVOLUŢIE. Harry Potter este cuceritor, el creşte, se dezvoltă. Dacă in primul volum, Harry era un băieţel de 11 ani, acum el este adolescent. O dată cu el au crescut şi fanii lui. Cănd merge la şcoală, Harry Potter porneşte intr-o călătorie de descoperire şi aventură. Această experienţă, deşi este fantastică, poate fi comparată cu o călătorie a copilului in lumea reală.
FENOMEN. Harry Potter este eroul copiilor din toată lumea. Mulţi adulţi au fost captivaţi şi ei de aventurile micului vrăjitor. De la apariţia primului volum din seria Harry Potter, in 1997, şi pănă in prezent au fost văndute 350 de milioane de cărţi in intreaga lume. Ultimul volum al seriei a fost lansat la 21 iulie 2007, simultan in toată lumea. In primele 24 de ore de la lansare, in SUA s-au văndut 8,3 milioane de exemplare.
REBELI. Adolescenţii au destul de frecvent un comportament rebel. In conturarea identităţii de sine, ei işi pot alege modele care şochează, care sunt exact opusul valorilor pe care le promovează părinţii. Dacă insă in copilărie au avut parte de repere autentice, părinţii pot sta liniştiţi. Cu timpul, cei mai mulţi adolescenţi depăşesc uşor perioada de căutări şi renunţă la teribilism.
PERSONALITATE. Copilul işi construieşte personalitatea prin raportarea la standardele impuse de grup, de modelul cultural, de modelele din viaţa publică, din sport, din muzică. Această comparaţie are un rol esenţial in dezvoltarea personalităţii şi il determină pe copil să observe anumite diferenţe intre cum este el şi cum sunt ceilalţi. Astfel işi poate conştientiza potenţialul.
EU SUNT SPIDERMAN! Pănă pe la 5 ani, copiii trăiesc intr-o lume a poveştii. Ei işi creează scenarii şi poveşti de care au nevoie. Copilul simte nevoia să se identifice cu un personaj puternic. El ştie că Spiderman este puternic, este cel care salvează lumea şi care vrea binele oamenilor. Prin acest joc "de-a eroul cel puternic", copilul se dezvoltă emoţional. Proiectăndu-se in pielea diverselor personaje, copilul işi construieşte o imagine de sine.
ELVIS PRESLEY. Regele rockânârolului este mai mult decăt un idol atăt pentru generaţia părinţilor noştri, căt şi pentru generaţiile actuale. Elvis face parte din categoria artiştilor care au devenit modele de viaţă datorită talentului ieşit din comun şi carierei extraordinare. Muzica şi filmele sale sunt considerate valori peste tot in lume, cu toate că au trecut 30 de ani de cănd Elvis a incetat din viaţă.
Sfatul psihologului
Pe măsură ce copilul creşte, cercul lui de cunoştinţe se lărgeşte. După 11-12 ani, unii copii incă mai sunt atraşi de eroii din copilărie, dar şi alţii care aspiră la idolii adolescenţilor: staruri tv, căntăreţi. Uneori apar modele cu care părinţii nu sunt de acord. Există familii care sunt de-a dreptul disperate pentru că fiului sau fiicei ii plac telenovelele sau manelele. "In răndul adolescenţilor de astăzi este o adevărată nebunie cu formaţia de muzică uşoară RBD. Tinerii aceştia au devenit idolii tuturor liceenilor. Dacă in copilărie, intre părinţi şi copil a fost construită o relaţie de incredere, perioada aceasta de bulversare a valorilor este trecătoare. Modelul pe care l-am propus nu poate fi dărămat de nişte staruri pe care acum copilul le copiază fie ca atitutidine, fie ca vestimentaţie", apreciază specialistul nostru Oana-Maria Udrea.
