Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
„Oricare ar fi teoria, trebuie doar să ne uităm la persoana de lângă noi (sau la noi înșine) pentru a ști că oamenii gravitează spre ceea ce servește conexiunilor, preferințelor și standardelor proprii de dezvoltare”, apreciază Elaine Lin Hering în deschiderea subiectului. Imediat, argumentele: „Cercetătorii de la Duke Institute for Brain Science au descoperit că oamenii nu se pot abține să nu acorde prioritate stimulilor asociați cu ei înșiși. Creierul nostru reacționează literalmente mai repede atunci când ne auzim strigat propriul nume decât numele altcuiva. Dacă cineva începe să vorbească despre mine într-o ședință, este mult mai probabil să devin atentă la conversație, nu? În mod natural, ne concentrăm pe lucrurile care sunt bune pentru noi înșine și le acordăm prioritate”.
Mai puțină energie cognitivă și emoțională
Mai departe: „Activitatea și implicarea în moduri care să ne pună în valoare punctele forte necesită mai puțină energie cognitivă și emoțională. Reversul este la fel de adevărat: activitatea și implicarea în moduri care nu se bazează pe punctele noastre forte necesită mai multă energie. Îi reducem la tăcere pe ceilalți atunci când rămânem la propriile noastre valori implicite, în loc să alegem momente, medii și stiluri de procesare care să susțină exprimarea altora. Un exemplu concludent: „Sabrina ura așa-numitele happy hours. Mai era și faptul că ea nu bea și că în general există așteptarea ca sudarea legăturilor de echipă să aibă loc în baruri zgomotoase, unde nimeni nu se poate auzi cu nimeni. Dar ce o deranja cel mai mult era pur și simplu momentul ales”.
Ora fericită și mahmureala în familie
Adică? „Programată pentru orele 17.00-18.00 în zilele de joi, happy hour dura până la ora 19.30, moment în care rezistenții membri ai echipei se mutau la un restaurant local, pentru a continua sudarea legăturilor între ei”. Poate vă sună cunoscut… „Nimeni nu părea să înțeleagă că asemenea angajamente de lucru în afara orelor de program erau devastatoare pentru viața ei de familie. Chiar dacă reușea să găsească pe cineva care să stea cu copiii și să-i culce, aceștia se purtau urât zile întregi după aceea. O happy hour se solda așadar cu o mahmureală de familie care dura mai multe zile. Dar tocmai la acele petreceri pline de veselie se construiau toate relațiile și se făceau schimburi de informații neoficiale. În jurul mai multor pahare de scotch (sau, în cazul Sabrinei, de apă tonică și lămâie, mimând un gin tonic) puteai să te informezi despre schimbările care urmau să se producă în companie și să-ți dai seama cui trebuia să îi faci o favoare pentru a rămâne în cursa pentru următorul proiect important”. Și asta sună familiar, nu?
Fusuri orare
„Într-o lume care necesită o colaborare întinsă pe parcursul multor fusuri orare - urma cercetătoarea Elaine Lin Hering -, stabilirea unei ore de întâlnire poate părea cea mai dificilă decizie. Nu se poate evita realitatea că ora 9.00 dimineața la New York înseamnă ora 18.30 în Bangalore, 21.00 la Beijing și 23.00 la Sydney. Într-o lume globală, nu există o oră perfectă. Angajații filialelor de companii din întreaga lume preiau de multă vreme apeluri în afara orelor de lucru locale, având presupusul privilegiu că lucrează pentru o companie multinațională cu sediul central într-o altă țară. Faptul că diferite persoane își flexibilizează orele de lucru reprezintă o modalitate de a se asigura că persoana care încasează lovitura nu este întotdeauna aceeași. Dar haideți să nu mai pretindem că toate orele sunt create în mod egal. Ora la care sunt programate evenimentele limitează numărul celor care pot fi prezenți, determină ce costuri suportă oamenii pentru a fi acolo și dacă acel context favorizează punctele lor forte”.
Pâinea și cuțitul
În final: „Ora la care alegem să ne întâlnim reduce la tăcere sau avantajează diferite persoane - în funcție de cine poate ajunge la întâlnire fără să-și strice programul de somn sau de cine va fi mai activ la acea oră. Chiar dacă o persoană este prezentă, ora aleasă o poate reduce la tăcere sau îi poate diminua contribuția”. Oricum am aborda chestiunea, un lucru e clar: cine are puterea să aleagă orele de întâlnire, își va crea un avantaj. Egocentrismul pur și simplu nu poate fi evitat.
„Oamenii gravitează spre ceea ce servește conexiunilor, preferințelor și standardelor proprii de dezvoltate”, Elaine Lin Hering, cercetătoare
Citește pe Antena3.ro
„Cercetătorii de la Duke Institute for Brain Science au descoperit că oamenii nu se pot abține să nu acorde prioritate stimulilor asociați cu ei înșiși”, Elaine Lin Hering
