Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Frica este o emoţie normală, la fel cum sunt şi bucuria şi tristeţea. Rolul ei este de a declanşa reacţia de apărare in prezenţa unui pericol care atentează la integritatea noastră.
Frica este o emoţie normală, la fel cum sunt şi bucuria şi tristeţea. Rolul ei este de a declanşa reacţia de apărare in prezenţa unui pericol care atentează la integritatea noastră. Frica face parte din instinctul de apărare. Prin urmare, este firesc să ne fie teamă cănd simţim o primejdie, pentru că altfel n-am reuşi să supravieţuim. Găndiţi-vă numai cum ar fi să traversăm strada fără să ne asigurăm pentru că nu ne-ar fi frică de maşini. Sau cum ar fi să măncăm orice şi de oriunde că nu ne-ar fi frică de imbolnăvire. Sau cum ar fi dacă nu ne-ar fi frică să trecem prin foc.
Un paznic bun
In faţa unui pericol iminent, frica declanşează o serie intreagă de mecanisme interioare care ne ajută să facem faţă situaţiei. Creierul incepe să producă adrenalină şi alţi neurotransmiţători. Aceste substanţe acţionează asupra inimii, care incepe să bată cu viteză. Vasele de sănge şi muşchii declanşează punerea in mişcare a corpului. Mişcare ce poate fi de două feluri: defensivă, adică fuga din faţa pericolului, sau ofensivă, adică punerea in gardă şi pregătirea de "atac".
Aşadar, frica declanşează răspunsuri diferite pentru a ne proteja: fie o luăm la goană, fugim din faţa pericolului, fie ne alarmăm şi ne manifestăm propria agresivitate pe care o folosim pentru a ne apăra. "In orice caz, frica este un paznic bun, atăt timp căt apare in prezenţa unui stimul extern care semnalează un pericol. Este firesc să ne fie frică cănd suntem atacaţi, cănd ne rătăcim şi ne prinde noaptea, cănd ne calcă hoţii, cănd suntem ameninţaţi, cănd percepem un zgomot asurzitor, cănd vedem o imagine violentă", ne asigură psihologul Ştefania Niţă de la Centrul de Psihologie de Acţiune şi Psihoterapie.
Citește pe Antena3.ro
Simptom
Sunt şi situaţii in care frica reprezintă un simptom. Un semnal care arată că in sufletul nostru există tensiuni, conflicte, temeri pe care nu le putem inţelege şi nu le putem rezolva. Acestea işi găsesc cale de ieşire prin manifestări nejustificate de frică. Astfel se explică de ce unor adulţi in toată firea le este frică de intuneric sau de căini. Sau de ce unora le este frică să zboare cu avionul. Sau de ce unii se tem să mănănce un fruct pănă nu il spală de zece ori. Astfel de persoane prezintă ceea ce psihologii numesc frică simptomatică. Potrivit psihologului Ştefania Niţă, "frica simptomatică se află la originea unor comportamente iraţionale, care nu justifică gradul de pericol cu care ne confruntăm. De exemplu, dormim cu lumina aprinsă sau nu putem dormi singuri dacă ne e frică de intuneric, ocolim mai multe străzi dacă ne e frică de căini, preferăm să mergem trei zile cu autocarul in loc de două ore cu avionul pentru că ne e frică de zbor. Practic, frica simptomatică ne perturbă viaţa".
TRAUME. Frica simptomatică ascunde tensiuni şi conflicte acumulate in timp sau traume suferite de cele mai multe ori in copilărie. Psihologul Ştefania Niţă spune că astfel de traume pot suferi cei care au fost supuşi unui exces de agresivitate fizică sau verbală, cei care au fost frecvent ameninţaţi de părinţi sau de profesori, cei care au fost martori ai unor manifestări violente (accident, bătaie, viol, sinucidere, suferinţa unei persoane dragi). Asemenea evenimente extreme işi pun amprenta asupra unei persoane şi ies la iveală cănd aceasta se confruntă la maturitate cu experienţe traumatice similare.
AMENINŢĂRI. Părinţii care, neştiind cum să-şi mai potolească copiii, ii ameninţă deseori cu vorbe de genul "lasă că vine doctorul şi-ţi face injecţii" sau "vine moşul şi te bagă in sac" sau "vine bau-bau şi te mănăncăâ¦" nu fac decăt să ii traumatizeze. Tot o ameninţare este şi invocarea "ai grijă cănd pleci de la şcoală că nu ştii cu cine te poţi intălni, pentru că sunt mulţi golani pe stradă". Copiii şi adolescenţii care sunt educaţi prin astfel de metode care induc frica devin adulţi anxioşi.
IMPACT. Agresivitatea verbală are uneori un impact mult mai dur decăt un conflict direct. Pentru că un conflict direct trezeşte in noi instinctul de apărare, ne punem in gardă şi reacţionăm. Tensiunea şi trauma se consumă pe loc, in momentul in care suntem puşi in faţa conflictului. Pe cănd violenţa verbală şi ameninţările intreţin frica şi starea de tensiune interioară.
DISCONFORT. Frica nu este totuna cu fobia. Frica nu ne perturbă in mod semnificativ viaţa, nu ne impiedică să ne desfăşurăm activităţile zilnice. Frica nu conduce la un disconfort major şi nici la deteriorarea relaţiilor personale sau de serviciu. Fobia apare cănd frica devine incontrolabilă şi patologică. Fobia este insoţită de manifestări care ii produc persoanei in cauză un disconfort major.
