Despre hipnoza circula tot felul de mituri si prejudecati. Cum ca ar fi o terapie misterioasa, mistica, in care cineva cu puteri magice poate avea acces la cele mai tenebroase cotloane ale mintii.

Despre hipnoza circula tot felul de mituri si prejudecati. Cum ca ar fi o terapie misterioasa, mistica, in care cineva cu puteri magice poate avea acces la cele mai tenebroase cotloane ale mintii, poate manipula persoana hipnotizata, poate afla totul despre ea si o poate face dependenta de terapeut.

In realitate, hipnoza este o terapie bazata pe date stiintifice, utilizata in tratamentul unor probleme de sanatate precum fobiile, tulburarile compulsiv-obsesionale, starile de anxietate generalizata, atacurile de panica, isteria (tulburarea conversiva), dependenta de fumat, obezitatea cauzata de obiceiurile alimentare nesanatoase.

CALEA SPRE SUBCONSTIENT

Prin tehnicile specifice hipnozei se induce pacientului o stare de constiinta modificata, asemanatoare cu somnul sau mai exact cu somnambulismul. Este o stare de relaxare profunda, in care subconstientul tau este activat – dar numai cu voia ta – de terapeut. Este important de stiut ca impotriva vointei tale, terapeutul nu poate face nimic. Creierul fiecaruia dispune de "masuri de securitate" care nu permit accesul la anumite lucruri fara permisiunea noastra.

Dar cum se desfasoara propriu-zis o sedinta de hipnoza? Explica psihologul Stefania Nita de la Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie. Se poate incepe cu clasica etapa de urmarire a pendulului, dar in prezent exista tendinta de a elimina obiectele intermediare inducandu-se starea hipnotica prin anumite consemne verbale. Intr-un cadru linistitor, asezat pe un fotoliu comod, terapeutul iti cere sa inchizi ochii si sa-ti focalizezi atentia intr-un anumit punct: o imagine mentala, o senzatie, o intamplare. "Pleoapele sunt grele, din ce in ce mai grele... Pleoapele iti sunt ca de plumb." Prin modulatiile si timbrul vocii, pauzele dintre cuvinte, intervalul de timp in care se rostesc acestea, terapeutul te conduce intr-un fel de transa, orientandu-te catre propria persoana. "Mana dreapta iti este usoara. Se odihneste pe langa trup. Mana stanga iti este usoara. Se odihneste pe langa trup." Astfel, corpul tau este profund relaxat, se detensioneaza emisferele cerebrale, se regleaza ritmul cardiac, respiratia. Usor-usor aluneci intr-o stare de sugestibilitate crescuta, deconectat de timp si spatiu, in care terapeutul va purta un dialog cu tine, la fel ca in orice alta sedinta de psihoterapie, astfel incat impreuna sa aveti acces la punctele nevralgice din existenta ta: conflicte, traume din copilarie, accidente. Prin verbalizarile facute in starea hipnotica sunt scoase la iveala gandurile uitate si se produce detensionarea la nivel psihic, adica descarcarea conflictelor si tensiunilor acumulate in subconstient.

REVENIREA LA REALITATE

In momentul cand revii la realitate nu iti vei aminti acele conflicte prin care ai trecut in timpul starii hipnotice. Dar daca a fost o sedinta reusita de hipnoza, vei observa o ameliorare a starii emotionale. In timp, obiectivul major al hipnozei este de a-ti descoperi capacitatea de a-ti controla starea emotionala.

Totusi nu trebuie sa crezi ca prin hipnoza vei obtine o vindecare "miraculoasa" imediata. Hipnoza nu este un panaceu universal si, mai mult decat atat, presupune unele precautii, avertizeaza psihologul Stefania Nita.

Nu oricine poate fi hipnotizat, asa cum nu oricine poate practica hipnoza, adauga specialistul. Pentru ca o persoana sa poata fi hipnotizata este necesar sa fie usor sugestibil (poate reactiona imediat la sugestii) si sa aiba disponibilitatea de a se lasa pe mainile terapeutului. O alta conditie este capacitatea de a avea incredere in terapeut si dorinta reala de a experimenta o astfel de interventie. Iar toate acestea trebuie sa fie incununate de convingerea ca hipnoza functioneaza.

Adolescentii intre 10 si 16 ani si adultii au un grad de receptivitate si sugestibilitate suficient de mare pentru a fi hipnotizati. Cei mai greu sugestibili sunt batranii.

Posibilitatea de a fi hipnotizat depinde si de structura de personalitate a fiecaruia. O personalitate activa, in permanenta miscare, este greu sugestibila. Temperamentele asezate, linistite pot experimenta cu succes hipnoza.

RISCURI

La randul sau, si terapeutul trebuie sa indeplineasca unele conditii pentru a putea hipnotiza pe cineva. In primul rand este necesar sa creada intr-adevar in ceea ce face, iar apoi are nevoie de pregatire si experienta temeinica in domeniu. Sunt ani de munca si de dobandire a experientei atat in stadiile de formare in hipnoza, cat si in practica clinica pentru a fi un bun terapeut in hipnoza, subliniaza psihologul Stefania Nita.

Daca terapeutul nu stapaneste tehnica hipnozei, exista anumite riscuri. Spre exemplu, se poate pleca dintr-o sedinta nereusita de hipnoza cu dureri puternice de cap, cu stari de ameteala, vertij, greata, cu episoade confuzionale (dezorientare in timp si spatiu) asemanatoare starii de buimaceala, cand suntem treziti brusc din somn. Aceste stari nu fac decat sa adanceasca pacientul in starea pentru care s-a adresat terapeutului.

De asemenea, in cazul persoanelor cu stare depresiva nu e recomandata hipnoza, pentru ca poate conduce la adancirea in depresie.

Stiati ca Hipnoza este un fel de sora mai mare a relaxarii, ea realizandu-se prin concentrarea asupra relaxarii. Rareori se ajunge insa la transa hipnotica profunda, care este folosita doar in scop experimental. Derivata din tehnicile hipnotice, mai exista o metoda de relaxare, care poarta numele de antrenament autogen Schultz. Cu ajutorul terapeutului, pacientul invata cum sa-si autoinduca anumite sugestii si sa ajunga singur la starea de relaxare profunda. Metoda este foarte potrivita in cazul persoanelor care trec printr-o perioada de stres, de examene, de cautare a unui loc de munca. Hipnoza poate fi combinata cu alte forme terapeutice, dar nu in acelasi timp. In prima etapa, hipnoza asigura detensionarea si pregatirea terenului pentru intrarea intr-o alta forma de terapie de lunga durata. Fiind o terapie de scurta durata, hipnoza rezolva pe moment problemele pacientului, numai ca uneori este posibil sa reapara. Hipnoza reuseste sa reduca o stare amplificata de tensiune, dar nu descopera si cauza acesteia, motiv pentru care tulburarea poate sa reapara, mai ales daca este una profunda.

PREJUDECATI. Miturile conform carora terapeutul care practica hipnoza este un fel de vraci cu puteri miraculoase sunt atat de bine intiparite in mintea oamenilor incat este necesar ca inainte de a incepe terapia prin hipnoza specialistul sa testeze prejudecatile pacientului. Chiar daca este un pacient care manifesta disponibilitate pentru hipnoza, terapeutul trebuie sa-si dea seama ce impresie si-a format despre ea. Scopul este de a verifica daca pacientul simuleaza intrarea in starea hipnotica sau daca este hipnotizabil. RELAXARE. In timpul sedintei de hipnoza, pacientul nu este inconstient, dar nici nu este constient astfel incat sa aiba acces direct la gandurile ascunse in subconstient. De aceea, se spune ca prin hipnoza se ajunge la o stare de constiinta modificata. Prin tehnicile de sugestie se deschid caile de acces dinspre subconstient spre constient. Astfel se detensioneaza emisferele cerebrale, ceea ce duce la instalarea unei stari de relaxare. Nu este relaxarea pe care o avem cand urmarim in fotoliu emisiunea preferata sau cand stam la iarba verde, ci o stare de relaxare profunda in care gandurile suparatoare, repetitive, tensionante incep sa se diminueze, astfel incat se instaleaza confortul psihic. ISTORIE. Cuvantul hipnoza provine din grecescul "hipnos", care inseamna somn. Termenul a fost utilizat pentru prima data in 1840 de medicul scotian James Braid, el fiind primul care a folosit tehnica fixarii cu vederea a unui obiect pentru a induce starea hipnotica. Psihanalistii Charcot si Freud au dezvoltat tehnica hipnozei, dar au renuntat la un moment dat, reclamand lipsa constiintei active. Cercetarile au fost reluate cu succes de psihiatrul Milton Erickson, care a pus bazele hipnozei terapeutice moderne.