LEACURI BĂTRÂNEȘTI și SECRETE din „farmacia naturii”

 Leacurile tradiționale - și mă refer aici la tradițiile satului românesc - și-au dovedit eficiența de-a lungul secolelor. Chiar dacă ne-am făcut un obicei de a înghiți un pumn de pastile la fiecare junghi, poate nu e rău să aflăm (și să încercăm) și leacurile bătrânești (sau „farmacia babelor”), care s-ar putea dovedi mai „sănătoasă” din multe puncte de vedere!

Întotdeauna se credea că bolile vin de la Dumnezeu, drept pedeapsă pentru nerespectarea sărbătorilor sau a datului strămoşesc. Pentru a se vindeca, oamenii apelau la babe din sat, despre care se ştia că au harul de a lecui felurite boli. 

Datul în bobi, stinsul cărbunilor în apă de izvor, descântecele sau dezlegatul de farmece țineau de „fărmcătoarele” satului, de obicei din neamul romilor. 

Leacurile băbești erau stăpânite însă de bătrânele care știau tainele plantelor medicinale, când se culeg, în ce zi din an, la ce oră a zilei și, mai ales, cum puteau fi folosite virtuțile lor. Poate astăzi unele dintre aceste leacuri par depășite, dar oamenii de demult credeau în ele.

Citește și Dietele bunicii. Află cum poți să slăbești cu miere și scorțișoară

1. Într-una dintre practici, "baba lua un ou când era răcit, îl spărgea, te dezbrăcai şi plimba gălbenuşul pe spinare; unde se risipea gălbenuşul, acolo era punctul nevralgic, acolo era buba". (C. Cosco - "Când era bunica fată"). Odată dibuit locul unde se ascundea boala, urma tratamentul: frecţii cu rachiu şi ulei sau foi de varză înmuiate puţin în apă fiartă şi puse pe locul respectiv ca să tragă răceala.

2. Altădată se făcea un ceai din coji de nuci pentru a vindeca tusea, iar pentru fierbinţeala la plămâni se folosea o fiertură din muşchi de piatră.

.............................

Citește articolul integral pe ANTENA SATELOR.