Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Potrivit cercetătorului John Bradshaw, citat de psihoterapeuta Elena-Carmen Țuca în studiul „De mână cu rușinea la psihoterapie” (Curtea Veche, 2022), există cel puțin 8 semne clare ale rușinii. Să le evidențiem în ordinea importanței.
1. Puterea și controlul
„Individul cu rușine introiectată trăiește mereu cu garda sus, își hrănește în permanență eșecul și are o puternică tendință de a se controla atât pe sine, cât și pe ceilalți - remarca John Bradshaw. Controlul echivalează cu puterea și cu faptul că astfel se simte în siguranță, în sensul că nimeni nu va descoperi cât de defect este. Căutând să dețină controlul, încearcă să camufleze și să compenseze percepția lipsei de valoare a sinelui”.
2. Furia
„Furia este modalitatea cea mai naturală de a ascunde rușinea”, aprecia cercetătorul John Bradshaw. De ce? „Pentru că-i ține pe ceilalți la distanță de persoana în cauză, ba mai mult, ceilalți sunt învinovățiți pentru starea resimțită de individul devastat de rușine”.
3. Învinovățirea
Și așa am ajuns la învinovățire, alt semn limpede al rușinii. „Atunci când se simte rușinat, cineva îi poate învinovăți pe ceilalți pentru acest sentiment, dorind astfel să-l transfere, să se dezbare de el. Pentru moment, asta îl poate face să se simtă eliberat de povara de a-și ascunde defectele. Acum, ceilalți sunt defecți”.
4. Automutilarea/Pedepsirea
„Atunci când este copleșit de rușine, un individ poate fi dat de gol de manifestările sale. Unele persoane au tendința să se automutileze, ori să nu-și mai îngrijească deloc corpul, să nu mai aibă grijă de propria sănătate, să nu mai dea curs propriilor nevoi. Își aplică astfel fel și fel de pedepse”, a mai punctat John Bradshaw.
5. Perfecționismul
„Când rușinea este foarte bine introiectată, persoana în cauză caută să facă totul perfect, fiindcă doar așa nu se va simți rușinată. Orice eșec îi aduce aminte de faptul că este defectă, ceea ce-i provoacă o foarte mare durere. Tot aici se încadrează și individul care ține cu orice preț să aibă dreptate. Dacă este contrazis, i se activează introiecția «e ceva în neregulă cu mine», ajungând până la urmă să simtă din nou rușine”.
6. Disprețul de sine
„Există și tipul care crede că este lipsit de importanță. El încearcă să îi convingă și pe ceilalți de faptul că nu valorează mai nimic, evidențiindu-și constant multele defecte pe care consideră că le are”, evidenția John Bradshaw.
7. Ascunderea corpului
„Tendința de a revela sau de a ascunde anumite părți ale corpului e un mod de a distrage atenția de la așa-zise probleme mult mai profunde, fiind considerat de persoana afectată de rușine un mecanism de apărare. Doar că atunci când cineva încearcă să ascundă anumite părți ale corpului, cu intenția de a micșora rușinea, de regulă are loc efectul invers. Atenția celorlalți se focalizează fix pe acea parte a corpului care se vrea ascunsă”, mai amintea John Bradshaw.
8. Refugierea în dependențe (alcool, droguri, sex etc.).
Limbajul nonverbal, limbajul verbal
Există și semne ale rușinii reflectate atât în limbajul nonverbal, cât și în cel verbal. Conform aprecierilor psihiatrei Judith Lewis Herman, din prima categorie ar face parte următoarele: evitarea contactului vizual; postura rigidă; vocea strangulată; bâlbâiala; poziția submisivă a corpului; agitația; râsul - ca formă de mascare a jenei; atitudinea spăsită etc.
Rușinea din vorbe
Din a doua categorie, cea a limbajului verbal, fac parte următoarele semne/expresii (ale rușinii): „Erau atâția ochi ațintiți asupra mea…”; „Am fost cu adevărat rușinat când…”; „M-am simțit umilit când…”; „Mi-a fost rușine când…”; „Mi-am dorit ca pământul să mă înghită!”; „N-aveam în minte decât să fug” etc.
„Furia este modalitatea cea mai naturală de a ascunde rușinea”, John Bradshow
„Individul cu rușine introiectată trăiește mereu cu garda sus, își hrănește în permanență eșecul și are o puternică tendință de a se controla atât pe sine, cât și pe ceilalți”, John Bradshaw
