Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Minciuna face parte din viaţa noastră. Sunt minciuni nevinovate şi mitomanie - boală psihică caracterizată prin tendinţa de a denatura adevărul, de a inventa fapte care nu s-au petrecut în realitate.
Sunt minciuni care cosmetizează adevărul, fără consecinţe majore. Dar sunt şi minciuni care sunt poveşti de viaţă ţinute foarte bine la secret. Aceste comportamente au un nume: mitomanie. Care se înscrie printre nevrozele isterice. Aici este necesar ajutorul psihiatrului şi al psihologului. Să ne aducem aminte de Francois Mitterrand, care a ţinut ascunsă starea lui de sănătate.
Bolnav de cancer al prostatei din noiembrie 1981, Mitterrand i-a ordonat 11 ani la rând doctorului său personal, Claude Gubler, să falsifice buletinele de sănătate. Era un adevărat secret de stat. Abia în 1992 s-a aflat că preşedintele a fost operat de cancer la prostată.
Patru ani mai târziu şi la mai puţin de un an de la încheierea mandatului, FranÎois Mitterrand a murit de cancer. Dar acelaşi preşedinte a şocat şi prin performanţa de a avea două familii în acelaşi palat: una legitimă cu trei băieţi şi una nelegitimă cu o fiică, despre care s-a ştiut mult mai târziu.
În seria exemplelor îşi face foarte bine loc şi preşedintele Bill Clinton, care a jurat că nu a avut niciodată vreo legătură cu celebra Monica Lewinsky.
ADOLESCENŢII ŞI FEMEILE
Dar minciuna nu este doar locatara apartamentelor din înalta societate. Dimpotrivă, noi, cu toţii, nu lăsăm să treacă o zi fără minciună. Potrivit unui studiu efectuat în SUA, minciunile sunt mai frecvente decât ne imaginăm. Astfel, minţim, în medie, de două ori pe zi. Mai neliniştitor este faptul că adolescenţii mint mai des. Ce-i drept, sunt minciuni minore, prin care adolescenţii încearcă să nu enerveze sau să evite conflictul.
Comparativ cu bărbaţii, femeile sunt mai mincinoase, atunci când sunt în situaţia de a vorbi despre viaţa lor sexuală. O anchetă efectuată în Marea Britanie arată că 19 femei din 20 recunosc că îşi mint partenerul. Şi uneori chiar în puncte esenţiale. Jumătate mărturisesc că sunt însărcinate cu un alt bărbat şi că partenerul lor de cuplu habar n-are de aventură. 42% dintre doamne spun că ar fi capabile să mintă cu privire la o presupusă sarcină cu scopul de a rămâne gravide în pofida dorinţei partenerului.
Citește pe Antena3.ro
Oamenii mint mai mult şi cu mai multă uşurinţă la telefon decât faţă în faţă. Iar extinderea telefoniei mobile a încurajat minciuna. Nu se vede dacă te-ai înroşit sau dacă te-au trecut apele când ai trântit minciuna. Se pare că nu acelaşi lucru se întâmplă în cazul e-mail-ului. Minţim mai puţin într-un mesaj pe e-mail, poate pentru că vorba zboară, dar cuvântul scris rămâne.
DE CE E NEVOIE DE MINCIUNĂ
Mă minte? Da. Nu. Pornind de la această dilemă, psihologul Mirela Zivari ne oferă câteva sfaturi. Trebuie să ştiţi dacă minciuna e una legată de un episod trecut, datând dinaintea relaţiei. Ceea ce comportă o discuţie deschisă cu partenerul, pe un fond de înţelegere profundă a situaţiei. Dacă minciunile sunt folosite pentru a "acoperi" o situaţie de dată recentă, nou apărută în viaţa de cuplu, trebuie să analizaţi ce anume l-a determinat pe partener să apeleze la minciună.
Poate fi neîncredere. Poate fi lipsă de comunicare... "O viaţă nelămurită e un calvar. Când aveţi certitudini şi nu suspiciuni, nu trebuie să daţi curs primului impuls, respectiv să puneţi punct relaţiei. Număraţi până la zece şi începeţi prin a pune condiţii. Este modalitatea prin care mai acordaţi o şansă relaţiei. Fără minciuni şi fără promisiuni neacoperite. După cum nici teama de separare nu trebuie să vă facă să acceptaţi la nesfârşit o relaţie alterată de minciuni. În cazurile de mitomanie, evident, este necesară consultarea psihologului (a psihiatrului) pentru o terapie adecvată.
PE TOT GLOBUL
Minciuna este o afacere de cuplu. Este concluzia expediată nonşalant de numeroase studii. Partenerii de cuplu deformează realitatea, mai ales la începutul relaţiei. În acest punct al relaţiei, minciuna este o modalitate de a-l impresiona pe celălalt. Cu veniturile băneşti, pregătirea profesională, anturajul, experienţa etc. E un fel de a te da mare. Răspunsul la banala întrebare "unde eşti" este cel mai frecvent "asortat" cu o minciună, nu numai în ţara noastră, ci şi în Germania, Brazilia, China, Singapore... Dar campioni sunt ruşii. Astfel, 62% dintre ruşi mărturisesc că ascund partenerului de cuplu adevărul în privinţa locului unde se află într-un moment sau altul.
În Franţa, femeile îi întrec pe bărbaţi la minciuni privitoare la locurile pe care le frecventează şi la viaţa lor sexuală. Debutul unei relaţii de cuplu este presărat cu minciuni. Pentru că există o nevoie de a ne prezenta într-un ambalaj strălucitor. Până la un punct este ceva omenesc. Psihologii spun chiar că un cuplu fără minciună nu ar putea să dureze.
