Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nea Ioji, Bunicul cu sute de nepoţi, are nevoie de ajutor. Şi-a pus casa la bătaie pentru ambiţia de a scrie şi publica o carte (a avut şi promisiunea unor ministere, dar ca orice promisiune...). Un fel de îndrumar din care să se inspire învăţătorii. Visul lui a fost ca această carte să intre în şcoli, şi prin ea şi "Şcoala naturii în natură". N-a reuşit. Aşa că a donat cartea şcolilor din patru judeţe din jurul Sibiului. De vândut, a vândut doar 100 (aşa că cei care-şi doresc un bunic îşi pot cumpăra unul).
Compendiul tratează viaţa omului pe pământ şi a pământului sub om. În şcoală tratam adesea cuprinsul relaţiei om-natură la Literatură: personajele îşi împrăştiau simţirile-n eter într-o spovedanie cosmică şi-şi trăgeau din energia astrelor revenind în luptă cu puteri înzecite sau priveau moartea ca pe-o nuntă ori ca o transformare în brad mângâiat de vânt pe conuri... Cu toate astea, relaţia "om-natură" este percepută de popor ca una ierarhică, în care omul e pe o treaptă superioară. Aşa s-a înţeles, aşa a prins ideea, a crescut şi s-a dezvoltat strâmb, ca un trunchi schimonosit de sârme care-l taie pân’ la măduvă. Cum începe sezonul grătarelor, se va vedea din nou strâmbăciunea judecăţii... mă rog, aici, în Mioriţia, unde singura relaţie cu natura este violarea ei. În acelaşi registru ni se explica foarte frumos la orele de literatură expresia "codru-i frate cu românul". Cum îl ascundea, îl hrănea şi îl oblojea el... Era frumos, era romantic, în imaginaţia noastră de copii de asfalt rula deja Pintea Haiducul. Dar şi în cazul ăsta e o relaţie unilaterală: "codru-i frate cu românu’", iar reciproca nu este valabilă. Românul nu e (cel puţin nu în istoria recentă) frate cu codrul decât în măsura în care uitându-se la el vede verde în faţa ochilor. Şi nu în frunze, ci-n bancnote. Dar asta înseamnă să înveţi despre relaţia om-natură doar la orele de literatură. Visezi la ea de atât de departe, încât devine doar un instrument pentru înfrumuseţarea viselor. Bunicul a reuşit să bage natura în şcolile sibiene şi mai ales să scoată şcolile în natură. A reuşit să facă completarea: om-natură-om. Dar asta doar la Sibiu. "A meritat!", spune Bunicul, "Mesajul de încurajare al foştilor elevi, zâmbetul şi îmbrăţişările actualilor elevi, consideraţi nepoţii bunicului, sugerează fără dubii că investiţia noastră nu a fost în zadar".
Citește pe Antena3.ro
