Părinţi fără verighetă

A avea un copil în afara căsătoriei nu a fost văzut niciodată cu ochi buni. Nici azi societatea nu se arată favorabilă acestui mod de a trăi. Totuşi, sunt ţări europene, printre care Franţa, unde 52% din nou-născuţii în 2008 au părinţi necăsătoriţi, respectiv cu 10% mai mult comparativ cu un deceniu în urmă.

Ceea ce ar însemna că principiul "mai întâi căsătoria şi apoi copilul" nu mai stă în picioare. Acest trend se observă şi în ţara noastră, unde statisticile oficiale indică o creştere a bebeluşilor aduşi lume de părinţi necăsătoriţi.

UN PRAG PREA ÎNALT
Pentru unii, căsătoria este un prag considerat prea înalt, pentru care au nevoie de o perioadă de antrenament. Astfel, instituţia căsătoriei a pierdut treptat teren şi chiar din simbolistica ei tradiţională, fastuoasă. Potrivit tradiţiei, cuplul tânăr respectă o anumită ordine: logodna, cununia civilă, nunta, venirea pe lume a copilului, botezul acestuia...

Momentul culminant al acestui traseu îl reprezintă angajamentul celor doi tineri în faţa autorităţii civile, dar şi religioase că vor forma o familie. În aceste cazuri, căsătoria întăreşte legătura dintre parteneri. "Am avut nevoie de căsătorie pentru ca să fiu sigură că el este serios, angajat şi să nu mă trezesc că, dintr-un motiv sau altul, a doua zi îşi ia bagajul şi pleacă.

Şi asta chiar dacă ştiu că soţul meu nu mă va părăsi niciodată. Aveam 23 de ani când am devenit soţie şi, totodată, am devenit mai încrezătoare în mine, în familia mea, în viitorul nostru. Pe acest fond, pot să-i ofer copilului nostru un viitor cert." Sunt mărturiile unei tinere soţii de 30 de ani, mamă a unui băieţel de 2 ani, în care se regăsesc mărturiile multor femei de aceeaşi vârstă.

Psihologul Mirela Zivari subliniază că "pentru mulţi tineri, chiar la ora actuală, căsătoria este un mod de a intra în viaţa de cuplu. Pentru alţii, căsătoria este o formalitate". Şi aici modelele sunt decisive. Copilul de azi are mult mai multe şanse de a fi mâine un tânăr familist dacă propriii părinţi i-au imprimat, prin exemplul lor, acest mod de viaţă. "Pentru aceşti tineri, căsătoria este o convingere personală, profundă", remarcă psihologul Mirela Zivari.

FLORINA ŞI GEORGE
Sunt şi tineri care formează un cuplu, dar pentru ei adevăratul angajament nu îl reprezintă căsătoria, ci copiii. Iată un exemplu tipic. Florina şi George sunt împreună de 15 ani. Ei nu dau doi bani pe "petecul de hârtie" numit certificat de căsătorie. "Noi nu simţim nevoia imperioasă de a ne face jurăminte într-o ceremonie oficială. Dimpotrivă, dorim să acţionăm într-o manieră concretă, care începe cu a concepe un copil", susţine Florina. O explicaţie a acestei "filosofii" o reprezintă creşterea numărului divorţurilor, fenomen care a diluat foarte mult încrederea în căsătorie. "Am avut doi copii în afara căsătoriei. Mama şi tatăl au divorţat. Poate asta să fie motivaţia atitudinii mele", spune Florina.




Este un exemplu dintre multele pentru care căsătoria pur şi simplu este o instituţie neperformantă. Totuşi, chiar şi cupluri de tipul Florina şi George aduc în discuţie intenţia unei căsătorii. "Mica noastră familie ar trebui să aibă acelaşi nume şi legătura dintre noi s-ar întări prin căsătorie. De altfel, gradul mai mare de protecţie oferit de societate părinţilor căsătoriţi este una dintre raţiunile pentru care mulţi parteneri de cuplu se căsătoresc într-un târziu.

NUMELE COPILULUI
Potrivit Codului Familiei, copilul din afara căsătoriei dobândeşte numele de familie al aceluia dintre părinţi faţă de care filiaţia a fost mai întâi stabilită. În cazul în care filiaţia a fost stabilită ulterior şi faţă de celălalt părinte, instanţa judecătorească poate încuviinţa copilului să poarte numele acestuia din urmă.

În cazul în care copilul a fost recunoscut în acelaşi timp de ambii părinţi, se aplică dispoziţiile art. 62 alin. 2. Daca filiaţia copilului din afara căsătoriei este stabilită faţă de ambii părinţi, încredinţarea lui, precum şi contribuţia părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională se vor hotărî potrivit dispoziţiilor art. 42-44 inclusiv, care se aplică prin asemănare. (art. 65 din Codul Familiei)

ROMÂNIA
Conform unei statistici a Uniunii Europene, România este una dintre ţările cu un număr scăzut de copii născuţi în afara căsătoriei, deşi acest fenomen este în ascensiune inclusiv în ţara noastră. Astfel, la noi, din totalul nou-născuţilor, aproximativ 28% au părinţi necăsătoriţi. În Islanda, se ajunge la 63%, în Suedia - 56%, Norvegia - 50%. În spaţiul Uniunii Europene, Grecia este ţara cu cel mai mic procent (4,3%) de bebeluşi cu părinţi necăsătoriţi.

 

Sfatul psihologului
Povestea. Copilul, indiferent dacă are părinţi cu sau fără verighetă, are nevoie de poveste. Aşa află că în lume există bine şi rău. Aşa află că trebuie să te lupţi pentru ca binele să învingă. Mama, tata sunt primii povestitori şi adesea personaje ale poveştilor care îi colorează copilăria. Dar cea mai frumoasă, mai trainică, mai cuprinzătoare şi de neuitat poveste pentru orice copil este povestea familiei lui. Este o poveste nerostită şi totuşi narată zilnic. De aceea, copilul de azi, adultul de mâine se va ghida toată viaţa după acest model: povestea familiei lui.