Proteza de şold

Mulţi pacienţi în vârstă sunt obligaţi, la un moment dat, să treacă prin experienţa unei intervenţii chirurgicale ce presupune înlocuirea unei articulaţii deteriorate de un proces patologic oarecare (artroză, infecţie, tumoră ec.) cu una artificială, numită (endo)proteză.

Procedura poartă numele de artroplastie endoprotetică, spune medicul Sebastian Diaconescu, specialist recuperare medicală în cadrul Institutului Naţional de Recuperare, Medicină Fizică şi Balneologie din Bucureşti.
"Deşi indicaţiile pentru proteza de şold sunt multiple, ne vom focaliza pe artroplastia în coxartroză, abordarea terapeutică putând fi însă extrapolată la toate indicaţiile protezei", spune medicul.

EVITAŢI MERSUL DE RĂŢOI
După artroplastie, este esenţial ca pacientul să continue să folosească un baston până când nu va mai şchiopăta. Aceasta ajută la prevenirea dezvoltării mersului Trendelenburg (mers de răţoi), care va fi dificil de eliminat mai târziu. "În general, când un pacient se ridică de pe scaun şi începe să meargă, uitând de baston, acesta este un indicator că se poate renunţa la baston. Totuşi, pentru a prelungi longevitatea implantului, folosirea pe termen lung a bastonului în mâna controlaterală (opusă piciorului afectat) implantului este recomandată. Protocoalele de recuperare după artroplastia de şold sunt general valabile, însă trebuie individualizate pentru fiecare pacient", mai afirmă specialistul în recuperare.

PRECAUŢII OBLIGATORII
Precauţiile postoperatorii pentru pacienţi după artroplastia cu proteză totală de şold sunt:
- pentru prevenirea dislocării protezei: să nu se aplece prea mult (mai mult de 90 grade între trunchi şi membrele inferioare) atunci când pacientul stă în picioare sau când vrea să se ridice de pe scaun, să nu stea pe un scaun de toaletă (sau fotoliu/canapea) cu înălţime joasă, să nu stea cu degetele de la picioare rotite către interior, să nu încrucişeze picioarele, să nu stea în pat pe o parte fără a pune o pernă între picioare;

- urcatul şi coborâtul scărilor se fac în felul următor:

URCATUL - se pune piciorul fără proteză pe treapta superioară, cârjele se ţin pe treapta inferioară, apoi se pune piciorul protezat pe treapta superioară, ulterior aducându-se şi cârjele;

COBORĂTUL - se pun cârjele pe treapta inferioară, apoi piciorul protezat pe treapta inferioară, în final piciorul neprotezat pe treapta inferioară;

ŞOFATUL - se poate face la şase săptămâni postoperator dacă pacientul are control optim pe membrul inferior protezat, putându-l muta de pe accelerator pe frână cu efort minim.

Dacă pacientului i se umflă piciorul, se recomandă mişcări permanente la nivelul labei acestuia; dacă edemul persistă şi este însoţit de sensibilitate locală, trebuie contactat un doctor; în general, piciorul se dezumflă atunci când ce începe încărcarea membrului inferior operat.

OBIECTIVELE RECUPERĂRII
După intervenţie, medicul împreună cu kinetoterapeutul şi pacientul lucrează împreună în scopul recuperării, ale cărei obiective sunt:
- prevenirea dislocării implantului (flexia,
aducţia şi rotaţia internă-posterior, ca şi extensia, aducţia şi rotaţia externă-anterior pot disloca proteza)
- întărirea musculaturii şoldului şi genunchiului (cel mai important muşchi este fesierul mijlociu, abducţia şoldului este cel mai important exerciţiu care va permite pacientului să-şi reia mersul fără a şchiopăta);

- prevenirea complicaţiilor imobilizării la pat (tromboflebita, embolismul pulmonar, pneumonia, escarele);
- învăţarea transferurilor şi a deplasării independente;
- obţinerea unei amplitudini de mişcare fără durere în limitele precauţiilor.

Pentru a se obţine aceste scopuri, medicul Sebastian Diaconescu împreună cu profesorul Eugen Caracaş, kinetoterapeut principal la Institutul Naţional de Recuperare, Medicină Fizică şi Balneologie din Bucureşti, recomandă o serie de exerciţii ce ar trebuie efectuate cu regularitate, dar cu maximă atenţie de pacient.