x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Viaţă sănătoasă Trup, minte, suflet Ruptura ligamentului încrucişat anterior

Ruptura ligamentului încrucişat anterior

de Magda Colgiu    |    29 Iun 2010   •   00:00
Ruptura ligamentului încrucişat anterior
5790-124947-untitled1.jpgActivităţile sportive ce implică mişcări complexe pot leza ligamentul încrucişat anterior (LIA). Patologia este întâlnită frecvent  la persoanele de sex feminin, dar şi la tinerii atleţi.

Medicul Sebastian Diaconescu, specialist recuperare la Institutul Naţional de Recuperare, Medicină Fizică şi Balneologie Bucureşti, descrie modul în care trebuie să reacţioneze persoanele care au suferit o astfel de afecţiune.

"LIA poate fi rupt parţial sau total, singur sau în asociere cu alte structuri, cel mai frecvent ligamentul colateral medial sau menisc. Pacienţii se prezintă cu durere, edem şi limitarea amplitudinii de mişcare. În lezările acute, bolnavul are durere severă şi dificultate evidentă la mers.

Examenul fizic este foarte relevant pentru diagnosticarea rupturii de LIA. De asemenea, pentru a exclude alte patologii sunt necesare radiografii. Sunt foarte importante de stabilit diagnosti­cul corect şi prezenţa leziunilor asociate, care ar putea necesita intervenţie chirurgicală de urgenţă", precizează medicul Diaconescu.

Unei persoane care are astfel de simptome i se recomandă, imediat după accident, repaus, bandaje cu gheaţă pe zona afectată, compresie şi medicaţie antiinflamatoare. Mulţi pacienţi folo­sesc orteze de genunchi sau cârje.


TRATAMENT ÎN FUNCŢIE DE VÂRSTĂ
Spre deosebire de alte afecţiuni, tratate la fel pentru orice persoană indiferent de vârstă, în cazul rupturii ligamentului încrucişat anterior lucrurile nu stau chiar aşa. Există o serie de factori în funcţie de care medicii aleg tratamentul: vârsta pacientului, nivelul de activitate fizică, prezenţa leziunilor asociate sau, unde e cazul, revenirea în activitatea sportivă.

În ceea ce priveşte rupturile complete, "intervenţia chirurgicală este singura variantă terapeutică. Operaţia nu este însă necesară pentru vârstnici, deoarece ei nu se plâng de instabilitate la nivelul genunchiului în timpul activităţilor recreaţionale sau a muncii". Medicul Sebastian Diaconescu mai precizează că, "în cazul tinerilor, intervenţia chirurgicală este recomandată a fi realizată până când se trece de faza inflamatorie iniţială".


RECUPERAREA
Pentru a atenua durerea, dar şi pentru a redobândi total mobilitatea, pacienţii trebuie să facă recuperare. Astfel, pot obţine amplitudinea completă de mişcare, reducerea inflamaţiei; evitarea artrofibrozei. Postoperator, principalul obiectiv al recuperării este obţinerea şi menţinerea extensiei complete, aproape imediat după intervenţia chirurgicală. Astfel, flexia de 90 de grade trebuie să fie obţiuntă la 7-10 zile după operaţie.


ORTEZAREA ŞI ACTIVITATEA FIZICĂ
Medicul Diaconescu recomandă ortezarea în extensie, în primele 4-6 săptămâni, în timpul mersului, pentru a limita forţele transmise prin mecanismul extensor (care are rolul de a întinde), dar şi pentru a proteja mecanismul extensor dacă pacientul alunecă sau cade.

În cazul rupturii ligamen­tului încrucişat anterior, ortezarea poate avea rol de reabilitare, dar şi rol funcţional. De asemenea, nici activitatea fizică nu trebuie exclusă. De aceea, medicul Sebastian Diaconescu împreună cu profesor doctor Eugen Caracaş, kinetoterapeut principal la aceeaşi instituţie medicală, recomandă o serie de exerciţii fizice care ar trebuie efectuate de pacienţii cu această patologie.

×
Subiecte în articol: armonia trupului