Oamenii cu tulburări psihice sunt violenţi şi periculoşi, nu au discernământ, sunt o povară pentru societate şi ar trebui izolaţi în spitale. Aceasta este percepţia a peste 50% dintre românii chestionaţi cu prilejul Campaniei antistigmatizare “Caravana Sănătăţii Mintale”, organizată de Centrul de Sănătate Mintală Câmpulung Moldovenesc, în parteneriat cu Fundaţia “Orizonturi”.
Oamenii cu tulburări psihice sunt violenţi şi periculoşi, nu au discernământ, sunt o povară pentru societate şi ar trebui izolaţi în spitale. Aceasta este percepţia a peste 50% dintre românii chestionaţi cu prilejul Campaniei antistigmatizare “Caravana Sănătăţii Mintale”, organizată de Centrul de Sănătate Mintală Câmpulung Moldovenesc, în parteneriat cu Fundaţia “Orizonturi”. Potrivit unei statistici realizate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, România se află pe locul al 5-lea în Europa ca incidenţă a tulburărilor psihice. 20% din populaţia ţării suferă de o boală psihică în acest moment. Deşi se află pe ultimele locuri ca incidenţă, schizofrenia este printre cele mai stigmatizate tulburări psihice, de aceea şi integrarea bolnavului în societate este foarte dificilă.
Predispoziţie
Schizofrenia este o boală cronică severă care apare între 15 şi 30 de ani şi afectează aproximativ 1% din populaţie, deopotrivă bărbaţi şi femei. Cauza exactă a bolii nu a fost identificată. “Se pare că mai mulţi factori sunt implicaţi în mecanismul de apariţie a bolii. La baza acestei tulburări psihice poate exista o vulnerabilitate genetică, dar şi factori biochimici, fiindcă s-a descoperit că unele substanţe din creier, precum dopamina, influenţează predispoziţia la schizofrenie. S-a observat de asemenea că evenimentele stresante preced uneori apariţia tulburării psihice”, explică dr Alexandru Paziuc, medic primar psihiatru în cadrul Spitalului de Psihiatrie Câmpulung Moldovenesc.
Simptome
Manifestările schizofreniei pot apărea rapid, în numai câteva săptămâni, însă evoluţia poate fi şi lentă, de-a lungul a câtorva luni sau ani. Persoanele cu schizofrenie văd, aud sau simt lucruri care nu sunt reale, au idei delirante, se simt persecutaţi, au sentimentul de vină sau senzaţia că sunt sub controlul altei persoane. O persoană cu schizofrenie îşi pierde motivaţia de a participa la diferite activităţi sociale şi nu reuşeşte să ducă la îndeplinire sarcinile zilnice, pierzându-şi capacitatea de muncă. Disponibilitatea de comunicare este redusă, iar expresia facială este relativ imobilă la o persoană care suferă de această tulburare psihică. Specialiştii au constatat că pacienţii cu schizofrenie au tendinţă de suicid, tulburări de somn şi somnolenţă diurnă. Aceste simptome nu sunt întotdeauna vizibile, aşa încât poate fi dificil să identificăm o persoană cu schizofrenie. Medicamentele antipsihotice îmbunătăţesc starea bolnavului, însă nu garantează vindecarea bolii. Aproximativ un sfert dintre bolnavii cu schizofrenie îşi revin complet, jumătate dintre ei au perioade lungi asimptomatice, intersectate cu recăderi ocazionale, ale căror severitate şi frecvenţă variază de la o persoană la alta. Restul pacienţilor continuă să aibă dificultăţi, însă tratamentul ameliorează simptomele.
INTEGRARE. “Un rol la fel de important, ca şi tratamentul medicamentos, îl au acceptarea şi integrarea bolnavului cu schizofrenie în comunitate, implicarea lui în diferite activităţi. Suferinţa produsă de stigmatizare este pentru multe dintre persoanele cu schizofrenie mai mare decât cea produsă de boală. Iar izolarea socială, dificultatea în a-şi găsi un loc de muncă, pierderea suportului social sunt adeseori cauze de recăderi”, atrage atenţia dr Alexandru Paziuc.