Sucurile agită copiii

Sănătatea fizică şi mentală a copiilor este serios pusă in pericol dacă beau in exces băuturi răcoritoare carbogazoase şi colorate. Pe termen lung există riscul unor deviaţii de comportament.


Coloranţii azoici şi aditivii alimentari pot contribui la creşterea nivelului de hiperactivitate la copii, potrivit unui studiu britanic, publicat joi de revista medicală The Lancet. Aditivii alimentari sunt substanţe folosite in producţia alimentară pentru ameliorarea gustului, aspectului sau culorii. Cercetătorii de la Universitatea din Southampton, Marea Britanie, au efectuat teste de evaluare asupra comportamentului copiilor participanţi la acest studiu. O parte dintre copii au primit cocteiluri de aditivi alimentari prezenţi in mod obişnuit in produsele alimentare, iar cealaltă parte simple sucuri de fructe. Cercetătorii sunt de părere că studiul, coordonat de Food Standards Agency, confirmă rezultatele analizelor precedente efectuate asupra copiilor hiperactivi (sindromul ADHD).


OPINII. Cercetătorul Jim Stevenson, unul dintre autorii studiului a declarat că prin acest demers s-a demonstrat efectul negativ al aditivilor alimentari asupra comportamentului copiilor cu vărste cuprinse intre 3 şi 9 ani. Acesta şi-a intărit spusele afirmănd că aditivii alimentari nu au efect negativ doar asupra copiilor cu ADHD, ci şi asupra populaţiei generale şi că in general copiii cărora li s-au administrat aditivi s-au apropiat cu circa 10% de definiţia copilului hiperactiv. La studiu au participat 153 de copii cu vărsta de 3 ani şi 144 de copii cu vărsta cuprinsă intre 8 şi 9 ani. Stevenson a mai declarat că părinţii nu ar trebui să creadă că doar prin eliminarea acestor aditivi din produsele alimentare vor preveni dezastrele provocate de hiperactivitate.

Cocteilul de aditivi alimentari a conţinut un conservant, benzoatul de sodiu (E211) şi diferiţi coloranţi alimentari azoici de sinteză, precum galben auriu (E110), azorubina (E122), tartrazina (E102), ponceau 4R (E124), quinolina (E104) şi roşu alura (E129). Unii dintre aceşti aditivi au fost permişi timp de 30 de ani, fără a se efectua alte teste ştiinţifice, din moment ce testarea iniţială ii garanta ca fiind siguri.
FSA a declarat că va acorda o atenţie sporită rezultatelor studiului, iar toate instituţiile care se ocupă de siguranţa alimentară au salutat studiul.


SIMPTOME. Hiperactivitatea este asociată cu tulburări de concentrare şi atenţie şi cu dificultăţi in a acumula anumite cunoştinţe, precum scrisul, cititul sau socotitul. Numai in Statele Unite, numărul copiilor cu ADHD s-a triplat in ultimii 25 de ani, atingănd 2,84 de milioane in perioada 2001-2002. Comportamentul copiilor care suferă de acest sindrom este observat in general inaintea vărstei de 7 ani. Printre simptome se numără neatenţia la detalii, copilul este uşor distrat, intămpină dificultăţi in organizarea şi finalizarea activităţilor, dă din măini şi din picioare, neputănd sta intr-un singur loc, vorbeşte continuu, intrerupe conversaţiile şi deranjează jocurile celorlalţi copii, evită sarcinile care presupun efort mental (exerciţii pe care trebuie să le facă in clasă, diverse jocuri), face lucruri periculoase fără să se găndească la eventualele consecinţe. Acest sindrom se poate trata prin tratament medicamentos, prin invăţarea copilului cum să se poarte atăt la şcoală, căt şi acasă, integrarea in grupul de la şcoală, consiliere avizată privind relaţionarea copilului cu familia şi colegii. Efectele se văd şi pe termen lung. Ajuns la maturitate, copilul hiperactiv are deviaţii de comportament grave, ajungănd uneori chiar şi la crime.

E 211

Benzoatul de sodiu este folosit ca antiseptic, conservant alimentar, precum şi pentru imbunătăţirea gustului la alimentele de calitate slabă. Băuturile răcoritoare cu gust de portocale conţin cantităţi mari, de pănă la 25 mg la 250 ml. De asemenea, se utilizează in produse lactate şi din carne, condimente, produse de patiserie, bomboane. Se mai foloseşte in multe medicamente, inclusiv Tylenol. Cauzează urticarie şi agravează astmul. Acidul benzoic şi benzoaţii sunt utilizaţi in calitate de conservanţi impotriva drojdiilor şi bacteriilor in produsele acide. Nu sunt foarte eficienţi impotriva mucegaiurilor şi ineficienţi in produse cu pH mai mare de 5 (uşor acide sau neutre). Concentraţiile mai mari generează un gust acru, ceea ce ii limitează utilizarea. Benzoaţii sunt adesea preferaţi, datorită unei solubilităţi mai bune.