Istorii din Bucureşti. Tată şi fiu: rege şi principe moştenitor

Istoria familiei sau a intimităţii părinteşti rămîne pentru România un deziderat istoriografic. Punem în acest mic excurs, cu ajutorul corespondenţei, faţa în faţă, tatăl şi fiul de odinioară. Este vorba de o relaţie despre care s-a scris şi s-a comentat poate prea mult din afara problemei reale. Indiferent care au fost sentimentele sau resentimentele care i-au animat pe copilul devenit între timp adult şi tatăl îmbătînit de ani, la începutul anilor’50, relaţia dintre regele României Carol II şi fiul săi Mihai a fost una specială. Cu siguranţă, resorturile acestei relaţii sunt încă ascunse chiar în copilăria tatălui, a principelui Carol de la începutul secolului XX. Neputinţele de atunci, libertatea gîtuită de norme şi prejudecăţi s-a dorit a fi dezvăluită, afişată şi explicată fără prejudecăţi următoarei generaţii.
Scrisorile aparţin anilor 1934-1935 şi ve-ţi descoperi în rîndurile copilului de atunci, o ataşare sufletească faţă de părintele său, nu foarte diferită faţă de alte copilării similare de a sa, mai puţin privilegiul regal.

“Draga tată,
Îmi aduc aminte cînd mi-ai spus: Fordul este deja o maşină prea mare pentru tine; ei bine un Alfa se conduce ca o bicicletă şi este mult mai mic. Poate îmi vei satisface această dorinţă a mea. Dacă este aşa te sărut cu drag. Mihai”.

“Dragă tată,
Ştiu că întotdeauna îmi faci plăcerile posibile, de aceea nu-ţi cer ceva prea greu de găsit; îţi cer să-mi dai cînd crezi şi cînd îmi voi schimba maşina, să-mi dai un Alfa-Romeo 8 cilindri con turbo tip sport cu două locuri. (Cortina D’Ampezzo)”.

“Dragă tată,
Îţi multumesc din toată inima pentru urările tale şi eu îţi urez încă o dată un an nou cu fericire şi izbîndă. Am călătorit pînă la Trieste foarte bine; de acolo am mers, cu oncle Paul, cu maşina pînă la Fasana, unde ne-am îmbarcat pe o rablă care ne-a dus în zece minute la Brione unde ne-a primit Bob. După ce-am văzut pe mama am ieşit pe insulă unde mi-a plăcut foarte mult. Totul era verde şi aranjat pentru tot felul de sporturi: polo pe cai, înot, bicicletă, tenis, călărie etc. eu am făcut călărie, bicicletă şi înot. Ca să nu te sperii că am făcut bae în mare să ştii că era o piscină în hotel cu o căldură îngrozitoare şi cu apă foarte caldă. De două ori am fost la vînătoare; am împuşcat trei fazani cu calibrul 24. În ziua de trei am părăsit Brioni cu cea mai mare părere de rău. Cu maşina după 550 km am ajuns la Florenţa. Aici este destul de frig; am avut şi puţină zăpadă. M-am plimbat mult cu maşina, mai puţin pe jos. Am fost odată la Abetone(1380 m altitudine) la 2 ore de aici, unde am făcut schi pe zăpadă foarte subţire şi am să mă mai duc. Aproape toată familia de aici este invalidă, afară de mine din diferite mici accidente neînsemnate. Azi am început şcoala cu numai 3 ore pe zi. Aş dori foarte mult ca dacă ai vrea tu cînd îmi schimb Fordul de două locuri să-mi iei un Augusta Lancia, Bataligni, cu 110 km. la oră, cu două locuri. Eu am citit foarte puţin, dar m-am ocupat foarte mult de mărci. Am să-ţi vorbesc la telefon să aflu ce mai faci. Mi-e dor de tine şi doresc să te revăd cît mai curînd şi te sărut cu drag. Mihai. (9 ianuarie 1935, Florenţa)”.

“Dragă tată,
Acum mă aflu în München unde stau trei zile şi jumătate. Luăm masa la Vier Jarbreszeiten la Walterspier cu Nicu, cu nevasta lui şi fiul lui. Eu sunt sănătos şi mă simt bine. Mîine la 11 suntem la Venezia şi după masă la San Marino Castrozza. Mi-e dor de voi şi vă sărut. Cu drag, Mihai. (5 august 1935, München)”.

“Dragă tată,
Am călătorit foarte bine şi am văzut locuri şi lucruri frumoase. Am făcut azi dimineaţă o plimbare cu maşina în München. Aici în Sigmaringen am vizitat castelul care îmi place foarte mult. Plec acum la vînătoare cu onkle Fridl. Mîine plec la Umkirch cu aunty Etta. Îţi mulţumesc mult pentru plăcerea asta şi te sărut cu toată dragostea. Mihai. (Sigmaringen)”.

_________________________________
Arhivele Statului, Fondul Regele Carol al II-lea, Personale, dosarele 511, 572, 513, 514, secţiunea corespondenţă