Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Înainte de interviul pe care-l fac cu apreciatul comic la Antena 2, Doru Octavian Dumitru cere nişte apă plată. Mă strâmb, spunându-i că nu este destul de plată viaţa, culmea să preferi apa plată, tocmai de aceea eu cer apă... curbă. Mereu cu replicile scânteietoare în dinţi, Doru Octavian Dumitru porneşte o avalanşă de vorbe hazoase brodate pe apa asta: „Păi, o fi ea plată când o sorbi, dar apoi devine curbă când ia viraje prin maţe. Dar e bine că mi-a adus apa în pahar de plastic. Paharul ăsta de plastic e bun la organism, îţi usucă limba-n vârf, apoi ţi-o usucă până la rădăcină, de o simţi în gură ca pe limba de pantof. Îţi crapă niţel buzele paharul de plastic de-ţi curge sânge în ciorbă, ţi se mişcă un molar după ce bei din paharul de plastic, dar nu face rău. Paharul de plastic te ajută să-ţi cadă părul de pe ceafă, apoi pierzi şi părul de pe piept, dar te simţi bine după ce bei din plastic apă. După ce ai terminat apa din paharul de plastic, îţi ţiuie o ureche, încât te duci cu telefonul mobil la service să-i scoată ţiuitul, începi să priveşti cruciş, dar te simţi bine după ce bei dintr-un pahar de plastic, de unică folosinţă, deşi îl vezi şi la gura altora care vin mai târziu”.
Improvizaţiile savuroase ale îndrăgitului comic sunt greu de egalat. Ca şi harul cu care împerechează surprinzător cuvintele. Aşa cum s-au născut titlurile spectacolelor lui de succes „Glezne de râmă”, „Compot de clăbuci” şi acum recentul one man show intitulat „Spumă de râs”, nu spumă de ras. „Eu nu spun ce-mi vine la gură, gândesc ce spun, să se potrivească cu momentul respectiv, de exemplu, «glezne de râmă» nu este o metaforă gratuită, porneşte de la un fapt, toată familia sărbătoreşte primii paşi pe care-i face bebeluşul, ca apoi prin viaţă omul să se târască. Pentru mine, comedia este viaţă, cu comedia simţi că trăieşti. Zic unii că sunt măscărici, ce-ai făcut, Doru? N-am făcut nimic decât 40 de spectacole, am căutat ca energia ce iese din mine să meargă undeva, să fii mulţumit că ai servit universul. Din păcate, am să iau o pauză, nu e vorba despre bani, ci ca să înţeleg ce se întâmplă, care mi-e rostul în noua societate românească.
Dacă ţi-ai găsit un loc de societate, eşti liniştit sufleteşte, eu sunt fericit că i-am făcut pe români să râdă. Fără comici, o societate e săracă.” Îi mai zgândăresc improvizaţia comică, propunându-i să comenteze o pernă ca un cilindru cu fermoar, umplută cu fulgi, acoperită cu pânză în pătrăţele, o pernuţă care se pune pe fotolii pentru mai mult confort. Îl rog să zică vorbe despre acest cârnăcior în pătrăţele, cu fulgi şi pufos. „Păi, i-ai şi pus numele cârnat. E plin cu aer şi dacă-l apeşi respiră, e un cârnat care oftează. Are fermoar, o să propun fabricanţilor de cârnaţi să le pună fermoar, să nu mai cureţi pieliţa, să tragi fermoarul la cârnat. E un cârnat în pătrăţele, sunt porţiile în pătrăţelele astea, să mănânce tot cartierul din cârnatul ăsta. Mănânci toţi fulgii din perna-cârnat, nu vor mai exista doar fulgii de porumb sau fulgii de ovăz, vor exista şi fulgii de cârnat. Mănânci din cârnat toţi fulgii, de alergi apoi la closet şi copii văd cum ies fulgii, «uite, a început să ningă». Când cineva doarme cu capul pe pernuţa-cârnat, atunci când a plecat, rămâne pe pernuţă urma capului şi sunt întipărite pe pânza în pătrăţele visele lui.” Îl întreb câtă migălire la naşterea textelor se află într-un spectacol de două ore semnat Doru Octavian Dumitru şi câtă improvizaţie. „Depinde de cum simţi sala în acea seară, dacă spectatorii sunt mai rezervaţi, spui cupletele scris şi învăţate, dacă spectatorii sunt mai explozivi, te duci peste ei cu improvizaţii. Lucrez luni de zile la un spectacol, caut să scriu textele pentru ca să fii confortabil în pielea personajelor, să stea bine pielea personajului pe tine, altfel stă pielea lăbărţată.” Îl mai provoc la o improvizaţie, întrebându-l cum se scapă de mătreaţă. „Mătreaţa se rezolvă cu bomfaierul.”
