În spatele imaginii create în peste 30 de ani de carieră muzicală se află o persoană blândă, timidă, modestă, un om frumos. Artist remarcabil, liderul uneia dintre cele mai iubite trupe româneşti, Holograf, Dan Bittman împlineşte mâine 52 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”
“Cel mai frumos lucru pe care mi l-a oferit viaţa şi muzica este că mi-a permis să dăruiesc şi altora ce am de oferit”. Cel puţin pentru el, dragostea e totul.
“Timpul mi-l ocupă gândurile... Am ajuns la 25 de ani (râde), e o vârstă totuşi, când trebuie să tragi o linie, te gândeşti la ce-ai făcut, în ce direcţie s-o mai apuci, dar nu-mi fac atât de multe probleme. Am trăit întotdeauna clipa şi clipele au fost frumoase, au venit de la sine, nu încerc să-mi planific ceva anume.
Viaţa mea a fost atât de publică şi la vedere încât nu cred că ar fi mai fi «secrete» de care publicul să nu ştie. Nu simt că ar fi un lucru rămas nespus despre mine.
Să fii artist în România de astăzi înseamnă să fii într-o permanentă alertă, să-ţi cauţi de lucru, seamănă destul de mult cu ceea ce bănuiesc că se întâmplă şi în străinătate. Nimeni nu ne-a garantat vreodată nouă, artiştilor, ceva anume, în sensul că a trebuit mereu să fim activi, să ne găsim de lucru, ceva care să ne şi placă să facem, eu asta am încercat să fac toată viaţa mea. Mi-a plăcut să fac muzică, să compun, să-mi pun gândurile şi sufletul pe masă, ştiu că sună clişeistic, dar asta se întâmplă. Ne punem amintirile, viaţa în versuri, pe muzică pentru cei care mai au timp să ne asculte. Cred că un artist în România face ce face şi un artist în America, adică să supravieţuiască şi să devină din ce în ce mai bun.
Muzica a fost o carieră pentru mine, un mod de a-mi exprima gândurile, dragostea, nemulţumirile, a fost aşa un fel de medium, când voiam să comunic ceva nu ştiam să o fac altfel decât prin muzică, prin cuvinte, dar întotdeauna versurile puse pe muzică. A fost un ajutor, un prieten apropiat, în permanenţă. Dragostea e totul şi asta nu doar pentru Dan Bittman, cred că dragostea ne caracterizează pe noi, oamenii, trebuie s-o învăţăm, s-o înţelegem pentru că e pe vârste, pe categorii. Cel puţin pentru mine, dragostea e totul. Da, sunt un om foarte fericit, sigur că am eu tristeţile mele, dar care nu au depins de mine, ci de Dumnezeu şi de viaţă. Din păcate, în viaţă ne despărţim de oamenii dragi, se întâmplă tot felul de lucruri care nu depind de noi.
Niciodată nu am visat la vreun premiu. Am primit zilele trecute două premii de la Radio România şi chiar am spus în speech-ul ţinut în faţa publicului că sunt două premii nemeritate, am simţit că erau alte formaţii care meritau cu prisosinţă acele premii. Sigur că am mulţumit celor de la Radio România pentru că se mai gândesc la noi, pentru că ne difuzează pentru că şi asta e o problemă în România, difuzarea. Deja sunt bisericuţe, găşculiţe, unii te plac, alţii nu şi atunci e posibil ca munca ta să rămână în umbră. Nu mi-am dorit niciodată nici un premiu şi sincer, apropo de lucrurile nespuse, nici nu am luat vreodată vreun premiu la şcoală, cu examenele nu am stat prea bine.
Am avut viaţa pe care mi-am dorit-o şi cred că asta e mare lucru, am o familie frumoasă, nişte copii frumoşi, o am pe Liliana alături şi asta îmi dă putere să merg înainte, nu mă pot plânge. Mă uitam spre cer şi mă întrebam oare ce-am făcut eu sau cineva din familia mea atât de bine astfel încât să merit toate aceste lucruri pe care viaţa mi le-a dat. Sunt foarte mulţumit şi mă simt un om împlinit.
Îmi doresc sănătate pentru mine şi pentru toţi cei dragi. E un lucru minunat să poţi să dăruieşti, acesta este lucrul cel mai frumos pe care mi l-a oferit viaţa şi muzica, mi-a permis să dăruiesc şi altora ce am eu de oferit.”