Astăzi e ziua ta, Radu Coşarcă

Ca om de televiziune, a fost premiat în trei ani consecutivi (2001-2003) în calitate de director de ştiri şi şef editorial la Observatorul Antenei 1. De asemenea, a primit două distincţii pentru cea mai bună emisiune de ştiri şi cel mai bun talk show în cadrul Tele 7 abc. Din septembrie 2010, coordonează activităţile de comunicare şi afaceri instituţionale în cadrul Enel, ca director de Relaţii Externe. Radu Coşarcă împlineşte vineri 51 de ani. La mulţi ani!

“Viaţa fără nebunii e tristă, cu nebunii e interesantă, iar cu nebunii inspirate e superbă”
Îşi doreşte să trăiască doar în oazele sale
“Plutarh – un mare «norocos», pentru că de mii de ani ne tot amintim de el, ne-a lăsat acest sfat mucalit: «Cheamă norocul în ajutor, dar dă şi din mâini». Contează şi cum definim termenii. Van Gogh a reuşit să vândă un singur tablou în timpul vieţii sale şi a murit neînţeles şi sărac. Astăzi, cu banii pe un tablou şi-ar asigura un trai îmbelşugat atât pentru el, cât şi pentru toţi impresioniştii lipsiţi de speranţă, care expuneau la «Salonul Refuzaţilor». Am putea spune că nu a avut noroc deloc. Oare ce ar spune chiar Vincent? Poate ne-ar vorbi despre norocul de a vedea lumina, vibraţia aerului sau energia sentimentelor, poate ne-ar spune că talentul este norocul. Revenind la mine, cu modestie şi fără asociere cu marii creatori invocaţi mai sus, am considerat un mare noroc faptul că am prins căderea comunismului la o vârstă potrivită şi m-am dedicat trup şi suflet Revoluţiei. Din media. Iată, deci, un exemplu în care nici cu norocul nu faci parale”, povesteşte fostul jurnalist.

Nu face parte din categoria exaltaţilor care găsesc “semne” sau chiar miracole în căderea unei frunze sau într-o salată cu broccoli, “dar am clipe în care răspunsurile pe care le găsesc mă înalţă şi mă fac să cred că trăim în Paradis. Deh, cum ziceam, clipe. Deci rare, scurte, dar memorabile. Şi fragilizante.”

Viaţa fără nebunii e tristă, cu nebunii e interesantă, iar cu nebunii inspirate e superbă. “Din păcate, nu toate nebuniile inspirate merită să fie făcute! Aş remarca nebunia de a crede că oamenii mai aud cuvintele, le înţeleg, le primesc. E un paradox: era interconectării globale a banalizat comunicarea, furându-i ritualul întâlnirii, mirajul descoperirii semenilor şi prospeţimea ideilor noi. Primim zilnic milioane de mesaje şi consumăm tot mai mult timp pentru a le şterge sau evita pe cele nefolositoare. Spam-urile sunt uşor de evitat pe email, în viaţă e mai dificil. În criză de timp auzim doar cuvintele pe care suntem predispuşi să le auzim. Ratarea comunicării individuale va fi, poate, una din emblemele bizare ale secolului XXI.”

Radu Coşarcă, copilul... “Era un băiat slăbuţ, cu pantaloni scurţi, purtând pe genunchi decoraţiile căzăturilor de pe bicicletă şi având în ochi strălucirea zeilor nemuritori şi înfumurarea prinzătorului de stele.”

În ce mai crede în această lume? “Arta e sigură. Celelalte au gustul scurt... De exemplu, nu mai cred că naţiunile au un destin, o vocaţie a istoriei. Cel puţin, nu toate.”

La acest început de an de viaţă îşi doreşte... “Să trăiesc doar în oazele mele şi să pot sări dintr-una în alta.”