La mulţi ani, Radu Tudor, pentru cei 44 de ani pe care îi împlineşte astăzi!

“Jurnalismul îmi oferă multe împliniri. Şi îndrăznesc să cred că se poate şi mai mult”
Are datorii faţă de el însuşi, dar încearcă să reducă datoria în fiecare zi
“Sunt la vârsta la care muncesc 10-12-14 ore pe zi, funcţie de evenimente. A-ţi permite orice poate suna ca o provocare, ca o mică obrăznicie la adresa vieţii. Sunt destule realizări, pentru că am îndrăznit. Îmi permit în viaţă atât cât consider necesar, nu fac excese. E foarte important să poţi menţine echilibrul, să nu cazi în extreme, ca apoi să regreţi. Traiul zilnic e suficient de tumultuos şi provocator ca să mai caut eu altceva. Sunt multe şi semnificative împliniri până la 44 de ani, drept pentru care am o satisfacţie bine echilibrată în mine însumi. Binele meu este în egală măsură important cu binele celor din jurul meu, familia în primul rând.

Câte mai sunt de făcut? Oricine ar putea răspunde că ar vrea să mai realizeze încă foarte multe. Obiective profesionale şi personale. Ca fiecare dintre noi, am gânduri şi dorinţe destule. Încerc să-mi dozez dorinţele şi ambiţia pentru a nu depăşi posibilităţile reale. Realizarea lor nu depinde însă numai de mine. Să fim sănătoşi, încrezători şi cu speranţa că împlinirea va veni.

Datoria faţă de noi înşine e constantă. Ce gândim, cum ne comportăm, cât de mult reuşim să ne controlăm, să-i respectăm pe cei din faţa noastră, să ne păstrăm calmul, să fim exigenţi, să nu acceptăm minciuna şi abuzul, să dorim binele şi nu răul. Am câteva datorii faţă de mine însumi, dar încerc să reduc datoria în fiecare zi. Păstrez în mine eventualele nemulţumiri sau neîmpliniri. Ar fi anormal să nu existe.

Cel care dă îngăduinţă nu e timpul. Dumnezeu e cel care ne iartă, ne dă speranţe, ne trezeşte brusc, ne dă câte un semn, ne supune încercărilor. Îmi doresc îngăduinţă de la Dumnezeu şi mă rog zilnic pentru sănătatea mea şi a celor dragi, în speranţa că şi împlinirea dorinţelor ar avea loc undeva, acolo, sus, pe o listă. 

Mă întrebaţi dacă era bine la 30 de ani? De cele mai multe ori realizez că nu e nici o diferenţă, alteori îmi dau seama că pentru o decizie sau două, aş întoarce doar pentru 10 minute ceasul înapoi cu 14 ani. Să schimb pe ici pe colo câte ceva şi să vin repede înapoi. E un joc interesant să te gândeşti mereu ce-ai fi făcut atunci dacă aveai curajul şi experienţa de acum. Uneori însă poate fi periculos. Te poate umple de frustrări. Aşa că mai bine să trăim prezentul şi să sperăm că viitorul va fi bun pentru noi şi cei dragi.

Fericirea are gust de... Echilibru între împlinirile din viaţa personală şi cea profesională. Vreau neapărat să spun că atmosfera de la Antena 3 este extraordinară, e o înţelegere deplină între noi. Audienţele mari nu sunt întâmplatoare, efortul e uriaş. Uneori simţi că te doboară oboseala fizică şi psihică, dar satisfacţii există zilnic, de la tabelul cu audienţe până la mesajele numeroşilor telespectatori şi relaţia foarte bună între membrii echipei. Meseria aceasta de jurnalist, în diversele ei ipostaze – realizator, moderator, analist – îmi oferă multe împliniri. Şi îndrăznesc să cred că se poate şi mai mult.

Există în toate un echilibru, o stare a normalităţii. Sunt mai puţin decât mi-aş fi dorit într-un sens, mai mult decât mi-aş fi imaginat în altul. Să fim sănătoşi, să ne păstrăm credinţa şi să facem cât mai mult bine în jurul nostru. Cu aceste trei elemente, privesc înainte cu speranţă.”