In apele romanesti au existat mai multe specii de sturioni: morunul, nisetrul, pastruga, cega, viza si, foarte rar, sipul. Primele studii ale speciilor au fost realizate in urma cu un secol de profesorul Grigore Antipa. Una dintre primele lucrari care ii descrie, considerata si foarte valoroasa, este "Situatia pescariilor din Delta Dunarii", publicata in 1895.
SCADERE DRASTICA. Profesorul vorbeste in carte ca, acum un secol, capturile de sturion se ridicau la cateva sute de tone. Acum au ajuns la cateva tone, populatiile fiind reduse drastic din cauza disparitiilor zonelor de reproducere si a braconajului salbatic. Din acest motiv, aberatiile cum ca in Romania piata neagra a sturionilor este de 15-20 de milioane de euro anual - date provenite de la serviciile secrete (sic!) - sunt doar povesti izvorate din minti bolnave. Acum au mai ramas doar morunul, nisetrul, pastruga si cega. Exista informatii ca ar fi intalnite extrem de rar exemplare de viza, dar pescarii romani nu au confirmat prezenta acesteia in ultimii ani.
|
PRIVILEGIU
"In Evul Mediu, comertul cu sturioni era un privilegiu al regilor englezi, al cnejilor din Novgorod si Moscova, al imparatilor chinezi si al manastirilor spaniole si rusesti. Sturionii se pescuiau pe Dunare, atat pe teritoriul Romaniei, cat si in Bulgaria, Serbia, Ungaria si Austria" |
DISPARITIE
|
Constructiile hidrotehnice si braconajul salbatic au facut ca populatiile de sturioni sa scada dramatic in ultimele decenii. In Romania, este interzisa recoltarea acestor specii pana in 2016. Cel mai mare producator mondial de sturioni a fost Uniunea Sovietica, care a ajuns in anul 1978 sa captureze peste 28.000 tone de sturioni. In acelasi an, in Romania erau capturate 94 tone sturioni. Inregistrarile capturilor de sturioni de la noi dateaza din 1920.
|