Cea mai lunga linie secundara de cale ferata din Romania, ce lega Aradul de Deva prin Sebis si Brad, isi numara zilele. Din septembrie 2006, pe cei 144 de kilometri nu vor mai circula trenurile societatii nationale de transport feroviar.
Barbati la cratite cu virsli, in vagon de Austria
Moneasa linistilor absolute - Statiunea grofului Wenkenheim se intoarce la viata
Stei - De la Dr.Petru Groza la "Fratii chimici"
Jurnal de Caravana - Salvarea vine cuâ¦salvarea
La ora 9:00 si jumatate, eram prezenti in venerabila gara din Sebis, pregatindu-ne sa parcurgem o parte din - dupa spusele sefului de gara - cea mai lunga linie secundara din tara: Brad - Santana, 144 de kilometri.
Dupa ce s-au imprietenit cu aparatul de fotografiat, seful de gara si alti cativa moti navetisti ne-au pregatit de calatorie: "La Brad mergeti? Pai sa va duceti langa liceu sa mancati virsle. Daca nu mancati virsle, degeaba va duceti la Brad. E un singur liceu in oras, intrebati de el". Intarzierea trenului il determina pe seful de gara sa dezvolte discutia si, cu parere de rau, aflam ca linia se va inchide de la 1 septembrie. Adica nu se va inchide, precizeaza el, va intra in conservare pentru ca nu s-a gasit nimeni s-o cumpere, ceea ce pentru el si pentru calatori e totuna.
INTERESUL. Intarzierea de 20 de minute nu pare sa supere motii rabdatori. Nimerim in compartiment cu Mircea Margea din Halmagiu, fost sef de tren pe sinele tarii, acum pensionar intelept, specialist in talharii din compartimente. Nu stie nimic despre apropiata intrare in conservare a liniei, dar crede ca trebuie sa fie un interes pe undeva, mai precis interesul firmelor de maxi-taxi. Ca fost sef de tren, stie ce inseamna drumul: "Io am mers si cu autobuzul. Nu-i acelasi lucru. Aicea mai iesi, te duci la tigara, te duci la wc. Pe masina ce faci? Dai drumul in izmene?". Pana la Halmagiu, unde a coborat, ne-a povestit despre ce si cum se fura pe tren: unuia i-au luat din picioare pantofii numarul 45, altuia, venit din Olanda, i-au furat geanta legata de mana. Nu e cazul liniei pe care mergem, ne explica o doamna, aici nu s-a intamplat niciodata nimic deosebit.
Trenul e aproape gol, si-a pierdut mare parte din enoriasi. Gloria a avut-o pe vremea cand in Brad se mai lucra ceva la minele acum inchise. "E pustiu trenul pentru ca nu mai au oamenii unde sa lucra", ne lamureste si nasul, in functie pe ruta cu pricina din 1990. Trecem pe langa Vata, statiune in paragina dupa cum ni se explica. Fabrica de calcita de aici e inchisa, hotelul la fel. In amintirea oamenilor a mai ramas doar faimoasa nunta din Vata, unde cineva mare, de la Bucuresti, un deputat sau un ministru (parerile sunt impartite printre calatori), a aterizat cu elicopterul pe hotel.
Nu va aplecati in afara. Ne pas se pencher au dehors. Nicht hinauslehnen. E pericoloso sporgersi. Donât bend outside.
|
MONUMENTUL ISTORIC
|
|
"Gara din Brad e monument istoric", mai apuca sa ne spuna nasul inainte de a pleca sa-i taxeze pe cei care s-au urcat pe parcurs. Si ramanem aproape singurii calatori din vagon. Ba nu, mai e cineva. Un biciclist, complet detasat, zambitor. Trenul opreste in Brad, in fata monumentului istoric. Inainte de a-si pregati cursiera de coborare, omul isi insurubeaza pe cap casca aerodinamica, mai zambeste o data si dispare pedaland de mama focului, liber si fericit. E o placuta pe superba si distrusa gara monument istoric: "6 decembrie 1996. Se implinesc 100 de ani de la darea in exploatare a
liniei Santana-Brad".
Septembrie 2006. Sfarsit.
|
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
