Manastirea Saon - Calugaritele de la malul Dunarii

O lumina blanda, pregatind apusul de soare, cuprinde tot: Delta, campie, apa si pamant. Un drum ce taie aspru si adanc in campie urca usor spre acele turle ale unei manastiri, pe care le zarim chiar din drumul principal.

Acolo unde vantul bate numai de la rusi, cupolele argintii ale Manastirii Saon te atrag. Si te cheama. Sa descoperi sau sa redescoperi. Sa gasesti sau sa te regasesti. Sau sa cunosti viata monahala a celor 40 de calugarite care traiesc simplu, firesc .

PESCARITE. Maica Ecaterina este ghidul nostru in lumea monahala de la Saon, din Balta Saonului, de unde provine si numele manastirii. Deapana lin povestea Manastirii si a maicutelor. Este la Manastirea Saon din 1983, iar cele 40 de maicute de acum, sau alte 20 de acum 10 ani, sau poate 40 peste alti zece ani au fost, sunt si vor fi lumea sa. Asa aflam ca unele maicute se ocupa de gradinarit, altele se ocupa de stupi, iar altele de pescuit. Caci la Manastirea Saon exista doua maicute dibace in ale pescuitului. Atunci cand multi pescari se intorc pe la casele lor, cand luna mai are putin si isi face aparitia pe cerul Deltei, dupa vecernie, cele doua calugarite isi pregatesc ustensilele pentru pescuitul din zorii zilei urmatoare. Apoi dimineata, cand cocosii nici macar nu s-au dezmeticit, iar pescarii ocazionali nici n-au apucat sa-si termine visul in care au prins un crap de 12 kilograme, cele doua calugarite se urca in barca, isi iau navoadele si pleaca pe Dunare. Nu prea departe si nu pentru mult timp, pentru ca trebuie sa se inapoieze pentru slujba matinala. Seara urmau sa se intoarca pentru a-si lua navoadele cu "captura" pentru cateva zile. Din pacate, in perioada scurta in care am poposit in Delta Dunarii, cele doua calugarite nu ieseau in larg pentru pescuit. Pestele era suficient pentru calugarite, iar pamantul trebuia lucrat si era nevoie si de ajutorul lor.

STRUTII DIN SAON. Firescul de aici il regasesti in sapatul pamantului, udatul florilor, curatarea dovlecilor, curatarea pestelui sau spalatul rosiilor, hranirea pasarilor, inclusiv a celor opt pauni cu puii lor si a celor trei mandri masculi de strut adusi de la Jurilovca. Cei trei struti se plimba gales prin tarcul lor, atrasi de fiecare miscare omeneasca. Ne privesc cu ochi mari. Sunt scosi la plimbare si lasati liberi. Maicutelor nu le este teama ca ar putea sa fuga, doar ca vor duce munca de convingere sa-i faca sa reintre in tarcul lor. Cei trei struti sunt mandria maicutelor. Si toti localnicii au aflat despre neobisnuitele pasari care poposesc la Saon.

BISERICA NOUA. Iarna in Delta e cruda. Si crunta. Provoaca la incercari, intr-o lupta care poate duce uneori chiar la limita supravietuirii. Vantul rece usuca si ingheata, iar nametii de zapada blocheaza drumuri. La fel este si la Saon, care o luna pe an devine un loc izolat, rupt de restul lumii. Cand utilajele de deszapezire "matura" drumul principal, atunci "o lama" trece pana in poarta manastirii si astfel toate drumurile se redeschid. Dar maicutele se descurca in orice situatie. Ca in familie. Si nu se plang, pentru ca se pot descurca. Maica Ecaterina ne povesteste ca sunt tinere fete care aleg calea Saonului, in timp ce ne arata cladirea noii bise-rici. Printre molozul de la intrare, pentru ca biserica nu este inca terminata, dar printre zecile de picturi proaspete, care parca emana inca miros ascutit de vopsea, vocea maicutei cu mainile impreunate ca pentru rugaciune rasuna puternic. Acustica este fara cusur sub bolta bisericii.

Maicutele se strang la masa dupa ce un clopot anunta cina. Pentru ca simtim ca prezenta noastra guvernata de o lume care se limiteaza la timp si spatiu ar putea sa deranjeze linistea, lasam in urma lumea calma pe care am gasit-o la inceputul povestii. O poveste fara sfarsit.

ISTORIC

Manastirea s-a nascut sub ocupatie otomana in 1846. La 1 septembrie 1909 a fost pusa temelia bisericii noi. Din cauza primului razboi mondial, constructia a fost intrerupta. Cutremurul din 1940 a provocat prabusirea turlelor. Dupa anul 1956 reconstructia turlelor a fost reluata, iar in 1959 lacasul a fost sfintit. Saonul a fost transformat in manastire de maici. Un decret comunist, care a afectat mai multe manastiri din tara, a desfiintat manastirea in anul 1959, redevenind manastire de sine statatoare in anul 1990.