Ion a fost gasit intr-o pestera din Anina. De Vasile au dat tot in acea pestera, dar, cu toate ca se aflau la mica distanta unul de altul, Ion si Vasile nu s-au cunoscut niciodata, pentru ca Ion si Vasile au trait la 14.000 de ani distanta. Ion este de fapt o mandibula, dar nu orice fel de mandibula: este cea mai veche ramasita de homo sapiens din Europa descoperita pana in prezent.
Maxilarul de homo sapiens botezat Ion, vechi de circa 40.000 de ani, a fost descoperit in anul 2002 de un grup de speologi de la Timisoara intr-una din cele 200 de pesteri din Muntii Aninei. Dupa ce procedurile de datare s-au incheiat, cercetatorii au ajuns la concluzia ca osul nu este unul oarecare, ci reprezinta cel mai vechi rest de om modern din Europa. Pestera in care a fost gasita pretioasa fosila umana este partial inundata. Grupul de speologi timisoreni, Proacvagrup, care a facut istorica descoperire a fost nevoit sa treaca printr-un sifon, o galerie inundata complet, prin care se poate trece numai cu costum de scafandru si cu echipament complet.MANDIBULA. Ion, cel mai vechi homo sapiens descoperit pana acum in Europa, este doar un maxilar |
Problema care nu le dadea pace paleoantropologilor privea intalnirea dintre cele doua specii, in perioada de timp in care homo sapiens a plecat din Africa spre Asia si Europa. Fosila lui Ion, homo sapiens de la Anina, veche de 40.000 de ani calendaristici, este chiar din perioada in care populatiile de oameni moderni intrau in contact cu cele de neanderthalieni. "Aceasta este importanta fosilei", spune antropologul Jo"o Zilh"o, de la Universitatea din Portugalia. "Ramasitele de la Anina sunt exact din perioada in care homo sapiens intra in Europa, dar chiar in acele timpuri omul de Neanderthal disparea din Europa. Inevitabil s-au intalnit unul cu altul", spune Jo"o Zilh"o. TEORII. Antropologii vor insa sa stie ce s-a intamplat cu neanderthalienii si care a fost cauza disparitiei acestora. Exista mai multe teorii, printre care cea potrivit careia populatia de oameni de Neanderthal a fost decimata de catre homo sapiens. Dar mandibula lui Ion si alte fosile de om modern demonstreaza ca neanderthalienii si oamenii moderni nu s-au razboit intre ei, ci s-au amestecat, pentru ca Ion are unele trasaturi caracteristice omului de Neanderthal. Cercetatorii au crezut la inceput ca omul, botezat la scurt timp Ion, a locuit chiar in pestera respectiva, in plina epoca de piatra. Dar, dupa investigatii ulterioare, s-a ajuns la concluzia ca pestera nu a fost locuita. Nu s-au gasit unelte, prin urmare Ion a trait si a murit in alta parte, dar, in cele cateva zeci de mii de ani de la moartea sa, mandibula a ajuns in adancimea pesterii. Dupa datarea cu Carbon 14, situl a devenit extrem de interesant pentru savanti.
VASILE. Craniul celui de-al doilea homo sapiens gasit la Anina are o vechime de 36.000 de ani |
Resturile au fost aduse de viituri, care au avut loc la intervale scurte de timp la scara geologica, in jur de 5.000 de ani. Din punctul de vedere al celor care se ocupa de paleoclimat este foarte interesant, pentru ca prezicerile care tin de evolutia viitoare a climei tin de intelegerea schimbarilor climaterice din trecutul geologic al Pamantului. Este nevoie de locuri in care sa se poata studia asa-zisele "episoade catastrofale", cand clima "a luat-o razna" intr-un interval foarte scurt de timp, cand au avut loc oscilatii rapide.
Pestera de la Anina este un loc ideal pentru studierea acestor fenomene. "Este foarte important, pentru ca am os de urs - care poate fi datat - , apoi am peste el o stalagtita, care si ea poate fi datata, apoi am iar os de urs, apoi, peste toate astea, vine o viitura", spune speologul de la "Emil Racovita". Cu o zi inainte sa ne intalnim cu echipa de cercetatori, acestia descoperisera cateva fragmente de fosile, care ar putea reintregi craniul lui Vasile, aflat acum la Cluj. Dupa ce vor fi studiate in totalitate, resturile scheletelor se vor opri la un muzeu din Resita.
OASE
|
Numarul pesterilor din Banat ajunge la cateva mii. Pestera cu oase de la Anina are o lungime totala de peste 1 kilometru, dar are foarte multe sifoane. Partea interesanta, cea in care lucreaza cercetatorii in prezent, are doar cateva sute de metri. Problema turismului la pestera nu se pune, din cauza dificultatilor legate de acces si o eventuala investitie in acest sens ar fi uriasa si inutila. Pestera prezinta interes doar din punct de vedere stiintific. Situl este deja un punct de referinta in materie de pesteri cu fosile. Anul acesta se vor strange la Anina in jur de 14 persoane, care vor lucra la excavari: grupul speologilor de la Timisoara, cei care au si facut marea descoperire, cercetatori de la Institutul "Emil Racovita" din Bucuresti, profesorul Erik Trinkaus de la Universitatea americana din San Louis, doi antropologi de la Universitatea din Lisabona, un cercetator de la Universitatea din Bordeaux, un profesor din Australia care studiaza compozitia izotopica, un francez care are doctorat pe urs de pestera si doua echipe de arheologi romani de la Universitatea din Resita. Pregatirile dintr-o zi normala de lucru se prelungesc pana spre orele 11:00-12:00. Trecerea prin sifon se face individual. Daca s-a intamplat ceva, esti pe cont propriu. Apa are o temperatura de 9-10 grade Celsius. Pe langa echipamentul pentru scufundare, trebuie carat in niste saci numiti "banane", echipamentul pentru munca propriu-zisa. Lucrul in
pestera dureaza pana pe la
10:00-11:00 seara, dar se poate prelungi si dupa miezul noptii. Cel mai simplu lucru care se poate intampla este sa cazi cativa metri. Riscul cel mai mare este sa se intample ceva intr-un sifon: sa se agate buteliile sau vreun fir sau sa se petreaca un atac de panica. Ploile din ultima vreme au produs efecte si in subteran. A crescut nivelul apei.
|
MOS MARTIN
|
Silviu Constantin ne-a povestit o descoperire interesanta in privinta oaselor de ursi de pestera: "S-au facut studii izotopice pe caninii de urs si compozitia izotopica din dinti ne ofera indicii despre dieta animalelor. In general, cam toti ursii de pestera cunoscuti in Europa sunt plasati in categoria erbivorelor. Erau ei mari, erau fiorosi, dar tot zmeura mancau. La pestera cu oase, ursul era omnivor, adica manca cu salata, dar manca si carne. Acesta este primul urs de pestera despre care avem informatia ca vana si manca ce vana".
|
Protectie pentru pesteri
LA MUNCA. Pestera prezinta interes doar pentru specialisti si nu pentru turisti |