C(rampe) - La blană

Mă bucur să aud că piaţa hainelor de blană de chinchilla din România doreşte s-o ducă din ce în ce mai bine. Asta într-o Europă care s-a cam săturat de veleităţile de om al cavernei pe care se încăpăţînează să şi le păstreze femeia asta post-modernă, care nu ştie că e în stare de mult mai mult decît a demonstrat că. În fine. Veste bună pentru toate chinchillele din România: hei, fetelor, staţi liniştite, viitorul vostru într-o fermă de blană nu este aşa luminos cum credeţi dumneavoastră din captivitatea dumneavoastră, nu, dimpotrivă, o să fie tot mai întunecos.

Mă bucur să aud că piaţa hainelor de blană de chinchilla din România doreşte s-o ducă din ce în ce mai bine. Asta într-o Europă care s-a cam săturat de veleităţile de om al cavernei pe care se încăpăţînează să şi le păstreze femeia asta post-modernă, care nu ştie că e în stare de mult mai mult decît a demonstrat că. În fine. Veste bună pentru toate chinchillele din România: hei, fetelor, staţi liniştite, viitorul vostru într-o fermă de blană nu este aşa luminos cum credeţi dumneavoastră din captivitatea dumneavoastră, nu, dimpotrivă, o să fie tot mai întunecos. În curînd o să vă faceţi mari şi oamenii cu bani or să vină să vă cumpere blăniţa, lucru care presupune, dragele mele chinchille, că tre’ să vină un nene care să vă rupă capul. Pardon. Să vă disloce vertebrele cervicale. Ei, hai, că, după spusele omului nostru de la ferma de blană din Tg. Mureş (unde, cu respect, am fost), nu-i chiar aşa de rău. Adică o mierleşti pe loc, habar n-ai de unde eşti şi unde te duci. Pe bune, fată, nu trebuie să-ţi faci probleme. Ba, mai mult. Trebuie să fii încîntată că un gherţoi cu bani e dispus să dea pe tine patrujdemii de euro ca să facă şi el un agaţament printre modelele astea tari, de care nu se poate apropia oricine, da? Deci, da.

Şi, dacă e la o aşa, draga mea chinchillă, tu să fii încîntată. Uite, am văzut eu cu ochii mei că prietena ta, vulpea, o duce mult mai rău decît tine, dacă se poate... ă... deci stabili o... ă... scală d-aia. În fermele de blană din România (dar nu numai de aici), animalele mari locuiesc îngrămădite în garsonieră de sîrmă confort trei, ba nu, unşpe (unde unşpe e foarte departe de "foarte bine"). Vulpi inteligente şi (încă) vii îşi duc traiul într-o cuşcă de unu pe unu pe un metru, plimbîndu-se obsedant şi obsesiv între laturile înguste ale unui domiciliu prea puţin prietenos. Se lovesc cu putere de latura din stînga, pe urmă de aia din dreapta, pe urmă intră cu capul în latura din faţă, crezînd că. Nu. Şi pe urmă iar. Şi pe urmă iar. Să ştiţi, dragele mele, că peisajul nu e deloc prietenos, mai ales dacă ai aşa un suflet mare ca al meu, şi deci. Da. Mai trebuie spus că. Următoarele. Apropo de metodele de sacrificare (unde "sacrificare" e un eufemism idiot pentru "măcelărire"), constau în metode foarte prietenoase, pe care oricine şi le-ar dori să le experimenteze: gazări (mmmm, yamyyyyy!!!), electrocutări anale sau vaginale (după caz), injecţii letale (unde nenea de la ferma de blană din Tg. Mureş mi-a zis că e cea mai prietenoasă metodă, că moare pe loc – ce om cumsecade!!!). Şi, deşi prietenii noştri, americanii civilizaţi, ne scot pe nări că sîntem daţi jos din copaci ieri şi am descoperit şi noi şamponul, trebuie spus că, la fermele lor de blană, animalele mari sînt jupuite eminamente de vii. După care le lasă să mai agonizeze puţin, aruncate pe un maldăr de cadavre care mai de care mai vii.

În China există ferme de blană unde sînt crescuţi cîini şi pisici pentru falsificarea blănurilor. Adică, de exemplu, dacă vine bizonul cu bani şi vrea o hăinuţă de... drosophilla melanogaster cu IQ 200 (să zicem), chinezul îi prepară urgent o haină de cîine pe care o tratează şi-o vopseşte de nu mai ştie nici el ce-a fost. În rest, sănătate multă şi s-auzim numai de bine.