Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Florin Piersic este mare povestitor. Orice întâmplare din viaţă îmbrăcată în vorbele talentate ale istorisirii lui capătă un farmec inimitabil, are parfum, nostimadă. Povestirile lui nu poţi să le uiţi şi de aceea în spectacole publicul îl roagă pe Florin să prelungească relatarea amintirilor lui. Iată o istorisire mustind de umor fin. Maestrul Beligan, mereu pus pe iniţiative artistice se întoarce din Paris şi-l cheamă pe Piersic să-i propună ceva. Văzuse o piesă cu Alain Delon în rolul principal şi anticipează că şi în România va avea succes. Maestrul Beligan îi recomandă lui Piersic să joace el rolul interpretat de Delon, iar traducerea textului şi regia se angajează să le facă chiar el. Piersic ezită: “Maestre, sunt prins în turneele cu show-ul meu, piesa are doar două personaje, partitura mea ar fi lungă, sunt obosit, când să învăţ ditamai rolul, s-au adunat anii, mai şi uit”. Radu Beligan insistă: “Florine, îţi garantez succes deosebit, uite şi eu uit, dar iau un medicament pentru memorie care dă rezultate”. Florin pleacă fără să răspundă limpede, dar se întâlneşte pe stradă cu o cunoştinţă venită din Occident şi o roagă să-i cumpere pilulele. Îi dă telefon maestrului Beligan: “Cum se numeşte medicamentul lăudat că vă ajută memoria?”. Răspunsul maestrului Beligan vine năucitor: “Medicamentul, medicamentul... uite că i-am uitat denumirea!”. Se prăpădesc românii de râs. Şi o altă istorioară. Piersic ţine un show la reprezentanţa diplomatică română din Irlanda, la care participă şi doamna ambasador. Ropote de aplauze, bis-uri onorate şi lumea îl roagă pe Florin să iasă pe stradă, într-un părculeţ vecin, ca să se pozeze cu simpatizanţii. Zis şi făcut, când un mastodont de maşină a salubrităţii opreşte în scrâşnet de frâne. Sar din maşină doi ţigani solizi, gunoieri şi strigă bucuroşi: “Ce noroc, nea Florine, vrem şi noi să ne pozăm cu mata, să ne lăudăm la ţiganii de pe-aici, uite, o rugăm pe cucoana aia să ne tragă în poză!”. Cucoana, cum i-au zis gunoierii români, era chiar doamna ambasador, care a executat zâmbind fotografiile.
