Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În acea lună de zile a Campionatului Mondial, când ochii omenirii se măresc, se rotunjesc după profilul unei mingi de fotbal, apare şi ocazia ca ţările să-şi facă propagandă nu numai printre conaţionali, ci şi pentru restul planetei. Vladimir Putin nu putea rata ocazia să arate cât de impresionantă poate fi Maica Rusie. A folosit resurse mari şi pricepere în organizarea la care statul comunist e meşter mare. Ba mai mult, ţarul Putin a jucat şi fotbal în Piaţa Roşie, învârtind balonul sub zidurile Kremlinului în compania vedetelor Ronaldo Grasul, Matthaus, cu preşedintele FIFA, Infantino. A vorbit la telefon preşedintele, pare-se veşnic al Rusiei, cu antrenorul, transmiţând felicitări pentru urcarea în sferturile de finală şi nebănuita îngenunchere a lăudaţilor spanioli. A răbufnit patriotismul în poporul rus cu ocazia ascensiunii naţionalei lor, s-au auzit vorbe ca: “Ne-am apărat ca la Stalingrad!”. Croaţii au petrecut şi ei cu şampanie, foc de artificii, cântec şi dans pe bulevardele Zagrebului după ce jucătorii Danemarcei au ţintit mai mult în portarul croat de la 11 metri, în loc să deznoade plasa porţii. Mai să le explodeze piepturile francezilor în tribune când cântau în fortissimo Marseieza. Iar patriotismul lor şi fala că au sânge pasămite cu mai multe hematii a reieşit şi din scena cu Griezmann. Eroul golurilor, Mbappé, dădea un interviu după ce-i găurise pe argentinieni şi, în plină imagine, din spate a apărut ca un spiriduş atacantul strălucitor din naţionala cocoşilor galici şi a echipei Atletico Madrid, Griezmann a monopolizat ecranul strigând: “Vive la France, vive la Republique!”. Interesantă a fost campania de a grefa în Statele Unite fotbalul. Văzând ce maşinărie de bani e fotbalul, ce priză grozavă are la mase, SUA au pus la cale transfuzia cu fotbal în naţiunea americană atotstăpânitoare. Campionatul Mondial din 1994 era reglat la centimetru de cârmuitorii Statelor Unite, deschiderea a fost făcută de preşedintele Clinton, televiziunile erau pregătite să transmită toată ziua şi noaptea meciuri şi comentarii fotbalistice. Strategia asta a fost însă dată peste cap de o crimă din gelozie. O.J. Simpson, sportivul simbol al Americii, care aprinsese flacăra olimpică, i-a hăcuit cu un cuţit pe fosta nevastă şi pe amantul ei, surprinşi de gelos în aşternuturi. S-a divizat populaţia Statelor Unite, unii ţineau cu sportivul încornorat, alţii îl acuzau, au avut loc marşuri şi revolte, udate de poliţie cu tunuri cu apă, iar televiziunile au discutat ore peste ore doar despre crimă, nu despre fotbal.
