Cât costă fericirea din PIB?

Danemarca este țara cu cei mai fericiți oameni. Statisticile au reușit să cuantifice sentimentele de mulțumire și nu putem să le contrazicem cu păreri subiective. Românii se afla pe undeva peste locul 80, așa că ar trebui să cerem nu neapărat mecanisme de supraveghere pentru  Justiție  ci, mai ales, mecanisme de alungare a supărării la nivel național.

Statisticile europene ne lasă să scormonim prin felul în care guvernele chivernisesc banul public. Deși credem că banii nu aduc fericirea, înclin să cred că proverbul a fost lansat mai ales pentru liniștirea săracilor. Putem să facem corelări cu mărimea PIB  unde Luxemburg, cu o avere pe cap de locuitor cât Everstul, stă în fotoliile din față și la fericire. La fel, suedezii și norvegienii se simt mai fericiți decât bulgarii și ungurii.

Politicile economice care aduc bunăstarea generală și nu lasă suferința sărăciei să bată pe la multe uși pot fi corelate cu iluzoria dar comensurabila fericire.

EUROSTAT ne aduce  o lumină în această direcție. Cheltielile generale ale guvernului reprezită în Danemarca 56 la sută din PIB, pe când în Romînia 34,9 procente.  Diferența de peste 20 de procente a cheltuielilor se regăsește în ponderi mai mari alocate Sănătății  (8,7 la sută Danemarca-4 la sută România), Educației (7,2-3), Cultură( 1,8-1) dar mai ales la capitolul Protecție socială. Danemarca alocă 24,5 procente din PIB  față de 11,4 puncte procentuale în România. Adică de peste două ori ca pondere. Deși Constituția noastră are sintagma de stat social inclusă, statisticile ne arată că împărțirea banului public nu prea respectă legea fundamentală. Cei mai mulți bani din acest capitol sunt cheltuiți pe pensii în România dar nemulțumirea față de sistemul de pensii și nivelul lor este cvasigenerală.

Danezii pot fi fericiți pentru că au asigurate de stat sisteme de sănatate, educație și protecție socială de nivel înalt. Nu-i întrebați însă ce impozite plătesc pentru că le alungați brusc fericirea și-i apucă brusc amețeala locului de pe podium.