Daţi-i în gât şi pe străini

În plin scandal al desconspirărilor e greu de ştiut cum să numim personajele acestui film în care spectatorii nu l-au văzut încă pe James Bond. Să le spunem elegant agenţi sub acoperire ori să-i numim turnători - denunţători - delatori? Sunt nişte termeni cu o conotaţie negativă, dar uitându-ne spre această “faună” e bine să ne întrebăm ca nişte şcolari din clasa pregătitoare, ce n-au auzit încă de aşa ceva, de ce au apărut aceste “animale”. Generic vorbind, turnătorii - denunţătorii - delatorii şi ofiţerii care pun în dosare notele informative culese de la cei care vin cu pâra au fost inventaţi ca să-i descopere pe spioni. Adică, pe oamenii de la alte servicii de informaţii, din alte ţări, ce încearcă să ne afle nouă, românilor, secretele. De aici rezultă că mai întâi cei numiţi drăguţ agenţi sub acoperire trebuie să-şi facă treaba, să afle cine sunt agenţii străinilor, şi abia apoi, dacă doresc cu tot dinadinsul, să se autodenunţe, într-un gest de masochism. Sigur că dacă luăm în considerare că trăim într-o societate democratică, transparentă, agenţii noştri pot să iasă de sub acoperire şi simultan cu agenţii străini, dar în niciun caz înainte. Pentru că dacă ei se desconspiră, iar ceilalţi nu, înseamnă că cei din urmă sunt protejaţi de nişte trădători. Şi e nevoie de agenţii români pentru ca mai întâi să fie identificaţi şi traşi la răspundere vânzătorii de ţară, ca să nu mai existe vreun impediment ca să-i aflăm pe agenţii celor din afară. Nu de alta, dar tot citind ziarele şi privind la tv, rămânem cu impresia că doar românii au agenţi.
Şi chiar dacă vreun “rătăcit”, măcinat de vinovăţie, se dă singur în gât, serviciile secrete n-au de ce să recunoască cine este el, fiindca ele n-au fost create să-şi desconspire agenţii, ci să-i prindă pe agenţii altora. Iar reciproca e mereu adevărată: dacă serviciile noastre, mânate de transparenţă, vor comunica presei lista completă cu agenţii lor, serviciile străine nu vor face la fel, chiar dacă vor primi asigurări că urmează o perioadă de pace universală. De aceea serviciile româneşti, pentru a mai rămâne cu ceva forţă de muncă ar trebui să-i descopere pe trădători înainte ca aceştia să le convingă toţi agenţii să se dea în vileag şi să rămână astfel pe piaţă doar agenţii străini.

Acum, că tot am pornit o discuţie atât de simplă încât să o priceapă şi viitoarele victime ale învăţământului obligatoriu de la trei ani, e firesc să ne punem întrebarea ce legătură are baba cu mitraliera. În campania electorală pensionarii care merg la vot judecă emoţional, nu după dovezi ce mai păstrează încă mirosul prafului de puşcă. De aceea candidaţii la preşedinţie în loc să fie ajutaţi de tot felul de dosare, dezvăluiri, descinderi mai bine ar apela la reţeta cu care a câştigat alegerile Spirache din Titanic Vals: “Vă rog să nu mă votaţi pentru că n-am făcut nimic pentru voi şi nici n-am să pot să fac. De ce să vă mint şi să vă înşel buna voastră credinţă?” Adevărul e cea mai bună minciună.