Democrație cu lingurița sau ordine, cu paharul?

Simpatizanții lui Trump nu voiau ca „președintele lor” să plece din Casa Albă, așa cum o impunea rezultatul alegerilor prezidențiale. Nici Trump nu recunoștea corectitudinea alegerilor, declanșase un proces de renumărare a voturilor și pe acest fond de  tensiune politică i-a încurajat pe susținătorii lui să provoace manifestări care, previzibil, aveau să degenereze. Paza Capitoliului a fost depășită; unii cred că serviciile de informații și-au băgat coada pentru a lăsa deliberat evenimentele să degenereze în confruntări soldate cu morți. Comisia de anchetă tot caută responsabilii pentru „mineriada” americană din 2021, o boală rușinoasă care a uimit lumea. Trecerea liniei roșii la Washington a arătat că democrația nu este un dat permanent,că regresul ei poate fi rapid și revenirea din șoc este de durată și lasă sechele. Discuțiile despre democrație nu sunt colocviale, starea de libertate în cadrul unor reguli poate fi ușor alterată atât de anarhie, cât și de abuz în exercitarea puterii. 

Pandemia a deschis un front al dezbaterii despre democrație în care respectarea drepturilor individuale pot să altereze drepturile colective la protecție. Un exercițiu juridic cu interpretări greu de extras din texte de lege anulează protecția sanitară a colectivității pentru a proteja drepturi individuale presupus lezate de aspecte minore ale segregării, cum ar fi dreptul de a te bețivi fără restricții. Aberațiile de interpretări ale dreptului au ajuns, la noi și aiurea, o mare temă de dezbatere care a ridicat la rang de știință teoriile agnostice și conspiraționiste. Medicii sunt puși la zid de vraci, exponenți ai curentului antivax culeg audiență, avocații își umflă clientela pe seama speriaților de perspectiva implantării cipurilor cu seringa.

Sub umbrela acestei dezbateri fără substanță se produc însă atacurile reale și dure la adresa democrației și libertății. Infiltrarea cibernetică în intimitatea individului sau a unor organizații civice și politice pentru a fi supravegheate și spionate au devenit astfel teme minore. Scandalul Pegasus a ajuns acum în Polonia, unde judecători cu rang înalt și lideri politici au fost „infestați” cu virusul programului de interceptare a comunicațiilor. În Statele Unite, angajați ai Departamentului de Stat au fost supravegheați cu acest mijloc perfid la care, teoretic, au acces doar instituțiile care se luptă cu terorismul și criminalitatea organizată. La Budapesta, ziariști de investigație, incomozi pentru regimul Orban, au fost și ei ascultați și supravegheați de Pegasus. La București nu sunt dovezi că procedeul ar fi fost folosit. La noi e democrație accentuată, nu se folosesc asemenea mijloace subtile. Judecătoarele sunt supravegheate din interior, de soții încornorați sau de amanții suspicioși care le plasează aparatura de interceptare. Înțelegem de ce DNA și alte parchete au făcut mari investiții în tehnica de interceptare! Pandemia a ținut lumea mai mult acasă și iubirile lăturalnice au fost virtuale! Cine nu poate să aibă acces la supravegheri invazive trece la metode contondente, folosește parul și pumnii pentru instalarea statului de drept. Este hilar să observăm cum problema măștii de protecție și împachetarea testului distribuit elevilor au devenit subiecte de drept de importanță națională în timp ce parul și maceta sunt folosite ca mijloc de aplicare a statului de drept transferat direct cetățenilor.