Dobânzile au îngheţat de frică

Viceguvernatorul BNR Bogdan Olteanu a repetat pentru mediului extern, prin intermediul Wall Street Journal, mesajul pe care l-a transmis guvernatorul Isărescu mediului intern: Banca Naţională a încheiat ciclul de relaxare a dobânzilor. Potrivit lui Olteanu, dobânzile nu mai trebuie să scadă din cauza turbulenţelor de pe pieţele emergente, ceea ce i-ar putea determina pe investitori să retragă capital şi din România.

Eu cred că schema prin care urmează să se acorde credit fiscal debitorilor băncilor ­ “rate pe jumătate”, cum i-a zis presa ­ e menită să mărească viteza de rotaţie a banilor. Adică, încearcă să îmbunătăţească fluxurile economice, dar nu prin suplimentarea cantităţii de bani, ci datorită faptului că banii circulă mai repede. Fără să se debancarizeze masa monetară, dobânzile ar trebui să scadă în continuare. Sau, ca să invoc întregul cadru, pe seama unui sistem de raportare fiscală mai facil şi cu ajutorul unor deductibilităţi, sistemul de plăţi ar trebui chiar să atragă cash suplimentar. Ceea ce n-ar veni din economia subterană ar fi doar partea de subzistenţă pură, ce face obiectul barter-ului.

Din păcate însă, pericolul debancarizării există. Dacă dobânzile ofereau anterior un câştig modic, cele din prezent sunt anihilitate de comisioanele de retragere, şi oamenii nu prea îşi mai găsesc motivaţia să stea cu banii la bancă. E drept că dacă i-ar depune pe 6-12 luni ar realiza un câştig, dar îşi pot ei asuma un asemenea risc?

Termenele lungi se opun debancarizării masei băneşti, însă acest fenomen e stimulat de criză. În criză cei ce deţin lichidităţi nu ştiu când vor avea nevoie de bani şi atunci preferă termenele scurte. Dar întrebarea este de ce se perpetuează criza? Pentru că lipsesc măsurile de politică economică, care să facă mediul de afaceri credibil. E o problemă de încredere. Şi de aceea dobânzile n-au cum să se mai micşoreze.

Sigur că lucruri pot fi privite şi din alt unghi. Pe când BNR tăia dobânda de politică monetară de la 3,75% la 3,5%, dobânzile interbancare intrau pe trend ascendent. Băncile au repatriat valută după ce banca centrală le-a eliberat o parte din resursele imobilizate sub forma rezervelor minime obligatorii (RMO), după care BNR ­ direct sau cu ajutorul Ministerului Finanţelor ­ a intervenit pe piaţa valutară. Când a vândut euro, BNR a atras leii din piaţă şi dobânzile s-au majorat. Iar în acest context e greu ca dobânzile overnight să mai stea sub 1%, pentru ca Trezoreria Statului să se împrumute ieftin. După toate probabilităţile, BNR nu va ezita să folosească în continuare politica de reducere a RMO, fapt amintit şi de Bogdan Olteanu. Ceea ce n-a spus el e că această măsură vizează menţinerea unui curs relativ stabil, în intervalul 4,45-4,65 lei/euro. Şi în aceste circumstanţe banca centrală nu-şi poate permite să scadă dobânda de politică monetară.