Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Să o recunoaștem: multe dintre declarațiile pe care Traian Băsescu le face, nu de azi-de ieri, despre jocurile murdare și despre interesele politice în sferele diriguitoare ale lumii justiției sunt dureros de adevărate și trebuie să ne dea serios de gândit. Și totuși, aceste dezvăluiri incendiare au un mare cusur: sunt făcute de Traian Băsescu! Adică tocmai de către cel care a construit , a pus în acțiune și a comandat acest mecanism odios prin care a aservit justiția intereselor sale personale și de clan. Clan care l-a avut ca Naș absolut pe însuși Traian Băsescu!
Să îl fi cuprins pe Amiralul Dezastrului Național atât de apăsătoare remușcări pentru tot ceea ce, sub comanda sa directă și cu sprijinul unor personaje ca Monica Macovei, s-a săvârșit , cu metodă și cu cinism, așa încât justiția, care trebuia să fie una dintre puterile esențiale definitorii ale statului de drept, a ajuns în situația de reprezenta doar unul dintre instrumentele represive ale statului de drepți? Sau este o severă autocritică, fie ea și făcută cu mare întârziere? Întrebări nu chiar fără rost, știut fiind că, la vremea în care tânărul ofițer de marină, Traian Băsescu, făcea primii pași pe traseul ascendent al afirmării politice și profesionale, critica și autocritica figurau la loc de cinste în strategiile de formare a omului nou.
Exclud categoric eventualitatea! Și asta pentru simplul motiv că, din toate aceste denunțuri –cărora, culmea!, nici-una dintre înaltele personalități vizate nu le-a dat ,deocamdată, răspuns-, lipsește cu desăvârșire orice referire a lui Traian Băsescu la partea de vină ce îi revine. Fie ea și o smiorcăită recunoaștere, de genul celei a lui Tudor Postelnicu: ,,Am fost un dobitoc!’’
Dar ți-ai găsit?!... Traian Băsescu aruncă acuze și sudălmi în stânga și în dreapta, fără a da semne că îl încearcă vreo remușcare. Ba, să nu greșesc, se ia și pe el în calcul, dar numai în calitate de om de bună credință care le-a acordat credit unor tinere cadre de nădejde- Laura Codruța Kovesi și Florian Coldea fiind primii pe răboj- care, mai târziu, l- au dezamăgit amarnic.
Mai nou, intempestivul Traian Băsescu aruncă săgeți către Ambasada SUA , direct către ambasadorul Hans Klemm , căruia îi transmite un avertisment sever:,,Poate învăță să nu se mai bage în toate deciziile politice’’. Corect spus, numai că și de data asta- sau, mai ales, de data asta!- nu Traian Băsescu este cel mai îndreptățit să dea mesajul. Bunăoară, de ce nu l-a lansat și atunci când Mark Gittenstein, predecesorul Excelenței Sale Hans Klemm, se comporta cam în același fel? Făcând, bineînțeles, mențiunea că toate acestea se petreceau în perioada în care el, Traian Băsescu, se afla la Palatul din Dealul Cotrocenilor? Ghici-ghicitoarea mea…
Pe bună dreptate, oameni cu țiglele pe casă își pun întrebarea: ce i-a venit lui Traian Băsescu să facă asemenea dezvăluiri incendiare? Are, el, curajul nebunesc să se expună ?Ei, aici e aici! De fapt, nu despre curaj (nebunesc sau nu ) este vorba, ci pur și simplu despre teama crescândă a personajului că, mai devreme sau mai târziu, s-ar putea ca lațul să se strângă și procurorii să ajungă direct la el. Situație , deocamdată, încă sub semnul probabilității, dar nu și imposibil de luat în calcul. Știrea de ultimă oră despre condamnarea frățânelui Mircea la 4 ani cu executare fiind, cu siguranță, un semnal de rău augur. Sau poate un prolog….
Drept pentru care, văzând că nu mai prinde, nici pe acasă nici peste hotare, șantajul lui ,,dau pe goarnă tot ce știu de spre voi’’, Traian Băsescu joacă la rupere cam ultima carte pe care o mai are în mână. Încercând, cu disperare, să acrediteze ideea că, în cazul în care va fi până la urmă, cercetat și condamnat, naivii de noi să credem că totul i se trage de la curajul său de a spune , public și fără sfială, adevărul.
Ipoteză pe care v-aș ruga să o luați în calcul, știute fiind numeroasele recitaluri în regim de cabotinism politicianist pe care Traian Băsescu le-a dat în tumultoasa-i carieră. Așa încât nu mi se pare imposibil ca, după lacrimile de crocodil din episodul ,,Dragă Stolo’’, să vizionăm și episodul în care, săltat în dubă, Traian Băsescu să se șteargă melodramatic la ochi și să susure cu voce sugrumată de emoție:,,Dragă Băse’’.
Scenariul fiind gata, nu mai rămâne decât să așteptăm ziua când onorații regizori vor da comanda:,,Motor!’’
