Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La vârsta de şapte ani fusese poreclit Lăcustă, fiindcă era slab şi sărea gardul cu măiestrie, gardul lui Arghezi din grădina căruia fura cireşe cu copiii mahalalei Mărţişor. La vârsta de şaptezeci de ani, deşi era tot cu siluetă fragilă, purta o cămaşă largă, cu această cămaşă masca punga perfuziei permanente de la brâu, era grav bolnav, însă nu lipsea de la niciun spectacol. Nae Lăzărescu, actorul care ne-a dăruit râs timp de zeci de ani. Toată viaţa, Nae Lăzărescu a fost logodnicul comediei, în timpul studenţiei era mereu exmatriculat pentru absenţe din pricina participării continue la brigada artistică a studenţilor. Aşa se face că a absolvit ASE-ul în 8 ani, l-au ajuns din urmă studenţii mai mici, Văcăroiu, Isărescu, Stolojan. S-au ţinut scai de el întâmplările caraghioase. Prezenta un spectacol la Sala Palatului, unde venise şi Gheorghiu-Dej. Urma un cor de la Semănătoarea şi Nae trebuia să menţioneze o grămadă de premii la Cântarea României, aşa că se încurcă şi stâlceşte tocmai titlul cântecului. În loc de cântecul „Ţara mea, pământ cu flori”, Nae greşeşte şi anunţă la microfon „Ţara mea, pământ de flori” , cum strigau ţiganii printre blocuri oferind pământ de ghiveci. Îl ameninţă activiştii, dar Gheorghiu-Dej se amuză şi-l întreabă a doua zi la CC. „Ce-ţi lipseşte, mă, pământ de flori?“ Speriat, Nae Lăzărescu spune că nimic. Râde Dej: „eşti simpatic, cere ceva”! Nae capătă curaj: „Daţi-mi o butelie. N-am avut parte de ea, am vândut-o şi i-am luat unei dansatoare un inel”.
